5 definiții pentru sconcenie
Explicative DEX
sconcenie sf [At: PSALT. 3 / Pl: ? / E: slv съконьчаниѥ] (Înv) 1 Extremitate (1). 2 Pieire (1).
sconcénie f. (vsl. sŭ-konĭčaniĭe. V. concenie). L.V. Sfîrșit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
sconcenie (-ii), s. f. – Sfîrșit, extremitate. Sl. sŭkonĭčanije (Tiktin), cf. conceni. Sec. XVI-XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SCONCENIE s. v. cap, capăt, colț, decedare, deces, dispariție, extremă, extremitate, limită, margine, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sconcenie s. v. CAP. CAPĂT. COLȚ. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. EXTREMĂ. EXTREMITATE. LIMITĂ. MARGINE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: sconcenie
sconcenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||