5 definiții pentru sconcenie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sconcenie sf [At: PSALT. 3 / Pl: ? / E: slv съконьчаниѥ] (Înv) 1 Extremitate (1). 2 Pieire (1).

sconcénie f. (vsl. sŭ-konĭčaniĭe. V. concenie). L.V. Sfîrșit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCONCENIE s. v. cap, capăt, colț, decedare, deces, dispariție, extremă, extremitate, limită, margine, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

sconcenie s. v. CAP. CAPĂT. COLȚ. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. EXTREMĂ. EXTREMITATE. LIMITĂ. MARGINE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sconcenie (-ii), s. f. – Sfîrșit, extremitate. Sl. sŭkonĭčanije (Tiktin), cf. conceni. Sec. XVI-XVIII, înv.

Intrare: sconcenie
sconcenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sconcenie
  • sconcenia
plural
  • sconcenii
  • sconceniile
genitiv-dativ singular
  • sconcenii
  • sconceniei
plural
  • sconcenii
  • sconceniilor
vocativ singular
plural