Sciți m. pl. 1. numele vechilor popoare nomade în N.-E. Europei și N.-V. Aziei; 2. sau Scoloți, populațiune nomadă, emigrată din Azia, în parte de origină iranică, care locuia în Dobrogea și în regiunea dela Siret până dincolo de Don. Dariu întreprinse o expedițiune în contra Sciților în 513 a. Cr. Dela dânșii s’au păstrat numele fluviilor Siret și Prut, precum și movile uriașe (gorgane), ce acopăr câmpiile Rusiei și României.

Scoloți m. pl. V. Sciți.