scoifa vr [At: COMAN, GL. / Pzi: 3 ~fează / E: ns cf scofâlci, scovârda] (Reg; d. scânduri, lemne sau obiecte făcute din lemn) 1 A se încovoia. 2 A se deforma în lățime.

scoifă¹ sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~fe / E: nct] (Reg) Nasture.

scoifă² sf [At: ALR II/I, 121/47 / Pl: ~fe / E: nct] (Reg) Rapăn¹ (1).

scoifa, pers. 3 sg. scoifează, vb. I refl. (reg.; despre scânduri, lemne sau obiecte de lemn) a deveni concav, a se încovoia, a se deforma în lățime.

scoifă¹, scoife, s.f. (reg.) nasture.

scoifă², scoife, s.f. (reg.) boală de piele asemănătoare cu râia; rapăn.

scoifă, scoife, s.f. – (reg.) 1. Țeastă (Buteasa). 2. Nasture (Groși). – Et. nec. (MDA); cf. scoif.