2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. ♦ Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Construcție din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buștenii de la locul de tăiere până la căile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din sb. skok.

scoc sn [At: PO 184/7 / V: (reg) ~op / Pl: ~uri și (înv) ~urei, scoace / E: slv *скокъ cf bg скок, srb skok] 1 Canal (făcut din bârne și scânduri) prin care este condusă apa care cade pe roata morii, a joagărului etc. pentru a le pune în mișcare Si: lăptoc, uluc. 2 (Pgn) Canal prin care curge (sau se scurge) un lichid. 3 (Îrg; spc) Streașină (1). 4 (Rar) Loc unde cade apa la moară. 5 (Rar; pex) Vârtej (care se formează mai jos de o moară). 6 (Reg; fig) Loc bun. 7 (Îrg) Troacă. 8 (Reg) Pârâu care duce apa la o moară. 9 (Pop) Stavilă (la o moară de apă). 10 (Prc) Punte. 11 (Pop; îs) ~ de pescuit (sau de bolovani) Dig mic din piatră făcut de pescari pe râuri, alcătuit din două părți care pornesc de la fiecare mal spre mijlocul albiei, lăsând la locul de întâlnire o mică deschizătură, unde se strâng și sunt prinși peștii. 12 (Pan) Construcție în formă de canal (cu sau fără apă), care servește în exploatările forestiere la alunecarea buștenilor de la locul de tăiere la căile de transport Si: jilip. 13 (Reg) Loc (în pădure) de unde se împing la vale buștenii. 14 Tub metalic înclinat folosit în industria extractivă pentru transportul materialului de excavație în mină sau la suprafața solului. 15 (Reg) Groapă (7). 16 (Reg) Râpă1 (1). 17 (Reg) Copcă2 (1). 18 (Reg) Pământ frământat cu picioarele din care se construiesc pereții caselor. 19 (Reg) Scobitură în grinda casei. 20 (Reg) Olan (1). 21 (Pex) Acoperiș făcut din olane. 22 (Reg) Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape. corectat(ă)

SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. ♦ Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Construcție din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buștenii de la locul de tăiere până la căile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.

SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal făcut din scînduri sau din tuburi prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. Atunci cînd Călifar ridica stăvilarul și slobozea pe scoc cimpoiul apei, apa fluiera cum fluieră un șarpe încolțit de flacări. GALACTION, O. I 44. La scocul morilor, vuietul apelor n-ar năpădi mai vijelios. DELAVRANCEA, O. II 86. Vezi scocul? – Văd. Și ce-i pe scoc? – E apă. – Bun! Stă apa-n loc? – Ba vine. COȘBUC, P. I 272. Nu mai vedea nimic înaintea ochilor, îi vîjîiau urechile, ca lîngă scocul unei mori. VLAHUȚĂ, O. A. 110. ♦ Groapă, adîncitură făcută de apa care cade din scoc; vîltoare. 2. Construcție în formă de canal (uneori căptușit cu lemn) uscat sau cu apă, pe care alunecă buștenii de pe coastele munților sau dealurilor, pînă la o cale de transport; jilip. Au dat jos cu topoarele și joagărele cele dintîi șiraguri de brazi și au încheiat primele scocuri și jilipuri. SADOVEANU, O. A. II 206. Atunci au fost puse pîraiele pe scocuri, ca să săgeteze pe ele trunchiurile albe în valea cea mare a rîului. id. ib. 204. 3. Jgheab, burlan sau conductă pentru scurgerea apei sau a altor lichide. Și prin fum și prin văpaie Fierul curge, glod, în scoc. D. BOTEZ, F. S. 43. ♦ Înjghebare, construcție de scînduri în forma unui jgheab. D-l Călin ridica dar pătura, ca să-și dezvălească piciorul, care era așezat într-un fel de scoc făcut din scînduri subțiri. SLAVICI, N. I 274. ♦ (Regional) Olan. 4. Jgheab sau tub folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere, al rambleului etc.

SCOC ~uri n. 1) Canal din scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii; lăptoc; uluc. 2) Groapă care se face la căderea apei din acest canal. 3) Canal pentru scurgerea unui lichid. 4) Jgheab înclinat, folosit la transportul prin alunecare a unor materiale (bușteni, minereuri etc.). /<sl. skoku

scoc n. 1. canal mic ce duce apa la roata morii; 2. bolboacă, vultoare. [Slav. SKOKŬ, săritură, căderea unei ape].

2) scoc, scopt, a scoace v. tr. (șat. ex-coquo, ex-coquere). Coc prea mult (vorbind de prăjiturĭ), ferb și scad prea mult (vorbind de lapte cu orez ș.a.). V. răscoc.

1) scoc n., pl. urĭ (vsl. skokŭ, săritură. V. născocesc). Vest. Lăptoc, canalu care duce apa moriĭ și locu unde cade apa.

scoace [At: MANOLACHE DRĂGHICI, ap. TDRG / Pzi: scoc / Par: scopt / E: ml excoquere] 1 vt (Pop; c. i. lapte acru) A încălzi sau a fierbe pentru a închega și a transforma în brânză. 2 vt (Pop; pex; c. i. smântână) A încălzi sau a fierbe ca să se aleagă untul. 3 vt (C. i. vasele cu lapte acru) A încălzi ori a fierbe pentru a închega și a trnsforma în brânză laptele conținut de vase. 4 vr (Trs; d. unele alimente, mai ales despre brânzeturi) A se altera (din cauza căldurii) Si: a fermenta (1). 5-6 vtr (Reg) A (se) fierbe sau a (se) coace un timp mai îndelungat sau mai mult decât trebuie. 7-8 vtr (Reg) A scădea prin fierbere mai mult decât trebuie. 9-10 vtr (Mol) A (se) încălzi prea tare, a (se) înfierbânta. 11-12 vtr (Mol; pex) A (se) usca prea mult și a crăpa de căldură. 13 vr (Înv; d. fân, paie, făină) A se încinge.

SCOACE, scoc, vb. III. (Regional) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brînză. Unele femei, ca să se aleagă untul mai repede, «scoc» (fierb) smîntîna la foc. ȘEZ. VII 98. ◊ Fig. Se vede că redactorul Curierului are drept calimară o oală de scopt politica. ALECSANDRI, S. 88. ◊ Refl. pas. Chișleagul... se scoace (se pune la foc, de se încheagă în brînză) și, turnîndu-se în strecurătoare, căpătăm brînză de vaci. ȘEZ. VII 98. 2. Refl. A fermenta, a dospi. (Fig.) Nu trebuie... să stea mulți la grămadă și culcați, pentru că de fierbințeală îndată se scoc și pier în iarnă. DRĂGHICI, la TDRG.

SCOACE, scoc, vb. III. (Reg.) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brînză. 2. Refl. A fermenta, a dospi. – Lat. excoquere.

A SCOACE scoc tranz. pop. (chișleagul) A încălzi la foc pentru a face brânză. /<lat. excoquere

scoace v. Mold. a înfierbânta pe lângă foc smântâna spre a alege untul. [Lat. EX COQUERE].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOC s. v. adăpătoare, bulboacă, bulboană, jgheab, ochi, olan, streașină, troacă, uluc, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

SCOC s. 1. jgheab, lăptoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. și Transilv.) vălău. (~ la moară.) 2. v. jilip.

SCOC s. 1. jgheab, lăptoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. și Transilv.) vălău. (~ la moară.) 2. jilip, uluc, (reg.) riz, rol. (~ pentru deplasarea în pantă a lemnelor în exploatări.)

scoc s. v. ADĂPĂTOARE. BULBOACĂ. BULBOANĂ. JGHEAB. OCHI. OLAN. STREAȘINĂ. TROACĂ. ULUC. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

SCOACE vb. v. acri, altera, aprinde, descompune, fermenta, împuți, înăcri, încinge, răscoace, strica.

scoace vb. v. ACRI. ALTERA. APRINDE. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUȚI. ÎNĂCRI. ÎNCINGE. RĂSCOACE. STRICA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scoc (-curi), s. n. – Jgheab de moară. – Megl. scoc. Sl. skokŭ „salt” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 81), cf. bg., slov. skok.

scoace (-oc, -opt), vb. – (Mold.) A arde, a se răscoace, a se opări, a se pîrjoli. Lat. excoquĕre (Tiktin; Candrea; cf. REW 2985), cf. prov., v. port. escozer, sp. escocer și coace.

Intrare: scoc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoc
  • scocul
  • scocu‑
plural
  • scocuri
  • scocurile
genitiv-dativ singular
  • scoc
  • scocului
plural
  • scocuri
  • scocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: scoace
verb (VT661)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scoace
  • scoacere
  • scopt
  • scoptu‑
  • scocând
  • scocându‑
singular plural
  • scoace
  • scoaceți
  • scoceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scoc
(să)
  • scoc
  • scoceam
  • scopsei
  • scopsesem
a II-a (tu)
  • scoci
(să)
  • scoci
  • scoceai
  • scopseși
  • scopseseși
a III-a (el, ea)
  • scoace
(să)
  • scoa
  • scocea
  • scoapse
  • scopsese
plural I (noi)
  • scoacem
(să)
  • scoacem
  • scoceam
  • scoapserăm
  • scopseserăm
  • scopsesem
a II-a (voi)
  • scoaceți
(să)
  • scoaceți
  • scoceați
  • scoapserăți
  • scopseserăți
  • scopseseți
a III-a (ei, ele)
  • scoc
(să)
  • scoa
  • scoceau
  • scoapseră
  • scopseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scoc, scocurisubstantiv neutru

  • 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lăptoc uluc diminutive: scoculeț
    • format_quote Atunci cînd Călifar ridica stăvilarul și slobozea pe scoc cimpoiul apei, apa fluiera cum fluieră un șarpe încolțit de flacări. GALACTION, O. I 44. DLRLC
    • format_quote La scocul morilor, vuietul apelor n-ar năpădi mai vijelios. DELAVRANCEA, O. II 86. DLRLC
    • format_quote Vezi scocul? – Văd. Și ce-i pe scoc? – E apă. – Bun! Stă apa-n loc? – Ba vine. COȘBUC, P. I 272. DLRLC
    • format_quote Nu mai vedea nimic înaintea ochilor, îi vîjîiau urechile, ca lîngă scocul unei mori. VLAHUȚĂ, O. A. 110. DLRLC
    • 1.1. Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: vâltoare
    • 1.2. prin generalizare Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și prin fum și prin văpaie Fierul curge, glod, în scoc. D. BOTEZ, F. S. 43. DLRLC
      • 1.2.1. Înjghebare, construcție de scânduri în forma unui jgheab. DLRLC
        • format_quote D-l Călin ridica dar pătura, ca să-și dezvălească piciorul, care era așezat într-un fel de scoc făcut din scînduri subțiri. SLAVICI, N. I 274. DLRLC
      • 1.2.2. regional Olan. DLRLC
        sinonime: olan
  • 2. Construcție din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buștenii de la locul de tăiere până la căile de transport. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jilip
    • format_quote Au dat jos cu topoarele și joagărele cele dintîi șiraguri de brazi și au încheiat primele scocuri și jilipuri. SADOVEANU, O. A. II 206. DLRLC
    • format_quote Atunci au fost puse pîraiele pe scocuri, ca să săgeteze pe ele trunchiurile albe în valea cea mare a rîului. SADOVEANU, O. A. II 204. DLRLC
  • 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

scoace, scocverb

regional
  • 1. tranzitiv A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brânză. DLRLC
    • format_quote Unele femei, ca să se aleagă untul mai repede, «scoc» (fierb) smîntîna la foc. ȘEZ. VII 98. DLRLC
    • format_quote figurat Se vede că redactorul Curierului are drept calimară o oală de scopt politica. ALECSANDRI, S. 88. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Chișleagul... se scoace (se pune la foc, de se încheagă în brînză) și, turnîndu-se în strecurătoare, căpătăm brînză de vaci. ȘEZ. VII 98. DLRLC
  • 2. reflexiv Dospi, fermenta. DLRLC
    • format_quote figurat Nu trebuie... să stea mulți la grămadă și culcați, pentru că de fierbințeală îndată se scoc și pier în iarnă. DRĂGHICI, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.