opțiuni

2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scobârlăi v vz scobârli

scobârli vi [At: ALR I, 1340/166 / V: ~lăi / Pzi: ~lesc / E: ns cf scobi1] (Reg) A scormoni (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOBÂRLĂI vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

scobîrlăi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scobârli, scobârlesc, vb. IV (reg.) a scormoni, a scotoci.

Intrare: scobârlit
scobârlit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scobârlit
  • scobârlitul
  • scobârlitu‑
  • scobârlită
  • scobârlita
plural
  • scobârliți
  • scobârliții
  • scobârlite
  • scobârlitele
genitiv-dativ singular
  • scobârlit
  • scobârlitului
  • scobârlite
  • scobârlitei
plural
  • scobârliți
  • scobârliților
  • scobârlite
  • scobârlitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: scobârli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scobârli
  • scobârlire
  • scobârlit
  • scobârlitu‑
  • scobârlind
  • scobârlindu‑
 singular plural
  • scobârlește
  • scobârliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scobârlesc
 (să)
  • scobârlesc
  • scobârleam
  • scobârlii
  • scobârlisem
a II-a (tu)
  • scobârlești
 (să)
  • scobârlești
  • scobârleai
  • scobârliși
  • scobârliseși
a III-a (el, ea)
  • scobârlește
 (să)
  • scobârlească
  • scobârlea
  • scobârli
  • scobârlise
plural I (noi)
  • scobârlim
 (să)
  • scobârlim
  • scobârleam
  • scobârlirăm
  • scobârliserăm
  • scobârlisem
a II-a (voi)
  • scobârliți
 (să)
  • scobârliți
  • scobârleați
  • scobârlirăți
  • scobârliserăți
  • scobârliseți
a III-a (ei, ele)
  • scobârlesc
 (să)
  • scobârlească
  • scobârleau
  • scobârliră
  • scobârliseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scobârlăi
  • scobârlăire
  • scobârlăit
  • scobârlăitu‑
  • scobârlăind
  • scobârlăindu‑
 singular plural
  • scobârlăie
  • scobârlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scobârlăi
 (să)
  • scobârlăi
  • scobârlăiam
  • scobârlăii
  • scobârlăisem
a II-a (tu)
  • scobârlăi
 (să)
  • scobârlăi
  • scobârlăiai
  • scobârlăiși
  • scobârlăiseși
a III-a (el, ea)
  • scobârlăie
 (să)
  • scobârlăie
  • scobârlăia
  • scobârlăi
  • scobârlăise
plural I (noi)
  • scobârlăim
 (să)
  • scobârlăim
  • scobârlăiam
  • scobârlăirăm
  • scobârlăiserăm
  • scobârlăisem
a II-a (voi)
  • scobârlăiți
 (să)
  • scobârlăiți
  • scobârlăiați
  • scobârlăirăți
  • scobârlăiserăți
  • scobârlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • scobârlăie
 (să)
  • scobârlăie
  • scobârlăiau
  • scobârlăiră
  • scobârlăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)