opțiuni

2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scobârlăi v vz scobârli

scobârli vi [At: ALR I, 1340/166 / V: ~lăi / Pzi: ~lesc / E: ns cf scobi1] (Reg) A scormoni (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOBÂRLĂI vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

scobîrlăi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scobârli, scobârlesc, vb. IV (reg.) a scormoni, a scotoci.

Intrare: scobârlire
scobârlire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scobârlire
  • scobârlirea
plural
  • scobârliri
  • scobârlirile
genitiv-dativ singular
  • scobârliri
  • scobârlirii
plural
  • scobârliri
  • scobârlirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: scobârli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scobârli
  • scobârlire
  • scobârlit
  • scobârlitu‑
  • scobârlind
  • scobârlindu‑
 singular plural
  • scobârlește
  • scobârliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scobârlesc
 (să)
  • scobârlesc
  • scobârleam
  • scobârlii
  • scobârlisem
a II-a (tu)
  • scobârlești
 (să)
  • scobârlești
  • scobârleai
  • scobârliși
  • scobârliseși
a III-a (el, ea)
  • scobârlește
 (să)
  • scobârlească
  • scobârlea
  • scobârli
  • scobârlise
plural I (noi)
  • scobârlim
 (să)
  • scobârlim
  • scobârleam
  • scobârlirăm
  • scobârliserăm
  • scobârlisem
a II-a (voi)
  • scobârliți
 (să)
  • scobârliți
  • scobârleați
  • scobârlirăți
  • scobârliserăți
  • scobârliseți
a III-a (ei, ele)
  • scobârlesc
 (să)
  • scobârlească
  • scobârleau
  • scobârliră
  • scobârliseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scobârlăi
  • scobârlăire
  • scobârlăit
  • scobârlăitu‑
  • scobârlăind
  • scobârlăindu‑
 singular plural
  • scobârlăie
  • scobârlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scobârlăi
 (să)
  • scobârlăi
  • scobârlăiam
  • scobârlăii
  • scobârlăisem
a II-a (tu)
  • scobârlăi
 (să)
  • scobârlăi
  • scobârlăiai
  • scobârlăiși
  • scobârlăiseși
a III-a (el, ea)
  • scobârlăie
 (să)
  • scobârlăie
  • scobârlăia
  • scobârlăi
  • scobârlăise
plural I (noi)
  • scobârlăim
 (să)
  • scobârlăim
  • scobârlăiam
  • scobârlăirăm
  • scobârlăiserăm
  • scobârlăisem
a II-a (voi)
  • scobârlăiți
 (să)
  • scobârlăiți
  • scobârlăiați
  • scobârlăirăți
  • scobârlăiserăți
  • scobârlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • scobârlăie
 (să)
  • scobârlăie
  • scobârlăiau
  • scobârlăiră
  • scobârlăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)