3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOBIT2, -Ă, scobiți, -te, adj. Care are o adâncitură, o scobitură; care are formă concavă. – V. scobi.

SCOBIT2, -Ă, scobiți, -te, adj. Care are o adâncitură, o scobitură; care are formă concavă. – V. scobi.

SCOBIT1 s. n. Faptul de a (se) scobi.V. scobi.

SCOBIT1 s. n. Faptul de a (se) scobi.V. scobi.

scobit2, ~ă a [At: CADE / Pl: ~iți, ~e / E: scobi1] 1 Care prezintă o scobitură (1). 2 Cu aspect de scobitură (1). 3 De formă concavă.

scobit1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ? / E: scobi1] 1-6 Scobire (1-6). 7 (Înv; spc) Sculptat1 (1). 8 (Îs) Mașină de ~ Mașină-unealtă folosită pentru efectuarea de scobituri cu secțiune dreptunghiulară, în piese de lemn, prin intermediul unei dălți cu mișcare principală rectilinie, alternativă.

SCOBIT2, -Ă, scobiți, -te, adj. 1. Care are o scobitură, care a fost adîncit. Ieși satul... cu lumini în tătărci scobite. SADOVEANU, O. VII 147. ♦ Fig. (Despre ochi) Adîncit în orbite. Erau cu burțile umflate și cu ochii scobiți. DUMITRIU, N. 27. 2. Sculptat, gravat, cizelat. Dincolo de tindă se deschidea o largă sală, al cărui tavan de grinzi înnegrite se sprijinea pe două șiruri de stîlpi scobiți cu glafuri și cu flori. ODOBESCU, S. I 127.

SCOBIT1 s. n. Faptul de a scobi; scobire. Școală pentru scobitul în piatră și într-alte metaluri. GOLESCU, Î. 175.

SCOBI, scobesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoțând materialul din interior cu o unealtă ); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî. ♦ Spec. A grava, a cizela. ♦ Spec. A ciopli, a sculpta. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se căuta, a se scotoci în buzunare, în portofel etc. 3. Tranz. și refl. A(-și) vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a (se) curăța. – Din scoabă.

scobi1[1] [At: PO 271 / Pzi: ~besc / E: scoabă2] 1 vt (Fșa; c. i. suprafața unor materiale dure) A executa (mici) adâncituri, șanțuri, crestături etc. cu ajutorul unor instrumente cu vârful ascuțit, prin batere, prin mijloace chimice etc., pentru a da materialului un anumit aspect (finit, utilitar, artistic) Vz săpa. 2 vt (Rar; spc) A scrijeli (1). 3 vt (Asr; spc) A sculpta (1). 4 vt (Spc; c. i. materiale dure) A scoate porțiuni de pe una dintre suprafețele de prelucrat pătrunzând (cât mai) adânc în interior, pentru a da materialului o formă concavă. 5 vt (Pex c. i. materiale dure) A realiza prin tăiere, prin așchiere etc., în formă concavă. 6 vr (Fig; rar; d. obraz) A lua o formă concavă, suptă. 7 vt (C. i. materiale de obicei dure) A face o gaură, o scobitură. 8 vt (Pex) A face să fie gol pe dinăuntru prin executare de scobituri (repetate) Si: a găuri. 9 vt (D. agenții fizici) A distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de adâncire, de săpare. 10 vt (Reg; d. păsări, c. i. fructe) A ciuguli (1). 11 vt (Îrg; pex; c. i. elemente componente ale unui ansamblu) A scoate, a desprinde, a disloca din locul unde se află fixat, cu ajutorul a ceva ascuțit. 12 vt (Trs; Mol; cu complementul „alune”) A dezghioca (2) (cu ajutorul cuțitului). 13 vt (C. i. gropi, șanțuri, excavații etc. sau, pex, construcții care implică săpături) A executa prin dislocarea și scoaterea unui volum de pământ, de roci etc. 14 vr (Rar; fig) A se adânci (2). 15 vi (D. ființe) A introduce în ceva un obiect, un dispozitiv, un organ etc. ascuțit pentru a găsi, pentru a constata, pentru a scoate. 16 vr (Fam; d. oameni) A se scotoci (1) (în buzunar, în portofel etc.) 17 vt (Rar) A râcâi1 sau a răzui (1) pentru a curăța, pentru a desfunda. 18-19 vrt A-și introduce degetele sau un obiect (ascuțit, subțire) în nas, în gură în urechi (pentru a curăța, pentru a înlătura senzația de mâncărime etc.). 20-21 vti (Îlav) Cât te-ai ~ în măsea ori cât te ~bești sau până ~bești în(tr-un) dinte (Foarte) repede. 22 vt (Îe) A-și ~ dinții cu cineva A vorbi pe cineva de rău. corectat(ă)

  1. În original, fără numerotare, deși există o definiție pentru scobi2 LauraGellner

SCOBI, scobesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoțând materialul din interior cu o unealtă); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî. ♦ Spec. A grava, a cizela. ♦ Spec. A ciopli, a sculpta. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se căuta, a se scotoci în buzunare, în portofel etc. 3. Tranz. și refl. A(-și) vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a (se) curăța. – Din scoabă.

SCOBI, scobesc, vb. IV. 1. Tranz. A face o gaură, o adîncitură în ceva (tăind sau desprinzînd materialul cu o unealtă). Pe urmă se băgau iar în șopronul lor și scobeau lemne și le încondeiau cu un cui înroșit în foc. PAS, Z. I 159. Puse de scobi, într-un munte de cremene ce era acolo, un sălaș, numai bun pentru astfel de pîrdalnică de fiară sălbatică. ISPIRESCU, U. 116. Harap-Alb... găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș. CREANGĂ, P. 238. ◊ (Subiectul este o forță a naturii) Eu vă sărut, păreți străbuni, Pe varul vost’ scobit de ploaie. GOGA, P. 22. Înaintăm prin strîmtoarea aceasta întunecoasă, pe fundul căreia Jiul curge ca pe un jgheab scobit în stînci. VLAHUȚĂ, O. A. II 136. Satul stă în fundul unei văi scobite de apa Șușița. RUSSO, O. 155. ◊ Refl. pas. Pe cît jos se scobește stînca, Pe-atît se-mpodobește sus. CARAGIALE, O. III 123. ♦ A sculpta, a grava. Citim, scobit în litere mari, numele lui Grigore Cornescu. ODOBESCU, S. II 511. 2. Intranz. A săpa, a scormoni, a scociorî (cu scopul de a scoate ceva). Constantin lăsă tîrnăcopul și scobi cu cuțitul. Dar deziluziune sfîșietoare! în loc de oală, scoase din pămînt un craniu de o incalculabilă vechime. GALACTION, O. I 149. Nouă zile a trebuit să scobească zmeul pe lîngă buzdugan, pînă și l-a putut scoate din munte, și-a venit apoi cu el pă umăr năcăjit. RETEGANUL, P. V 29. 3. Refl. Fig. A scotoci, a cotrobăi. Tot se scobea în sîn și scotea galbeni. SADOVEANU, D. P. 154. ♦ A curăța o gaură, o cavitate. Un copil cu ochii negri... umbla scobindu-se în nas pe străzi, sub soarele apăsător și în aerul prăfos. DUMITRIU, N. 265. Țuțu se scobi într-o măsea și răspunse: Așa-i, Pamfilie. DUNĂREANU, CH. 166. Tu ești Duțu al lui Ene? întrebă el scobindu-se cam obosit în nas. SLAVICI, N. II 330. ◊ (Ironic) Credeți c-a avut fata parte să guste vro una? Nu, căci părul s-a făcut de-o mie de ori mai nalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri. Ș-atunci... scobește-te, fata babei, în dinți. CREANGĂ, P. 294. ◊ Tranz. Lina, după ce deșertă paharul, începu să-și scobească dinții. DUNĂREANU, CH. 15.

A SE SCOBI mă ~esc intranz. A căuta insistent; a scotoci. ~ în buzunare.~ în nas (sau în dinți) a-și curăța nasul (sau dinții). /Din scoabă

A SCOBI ~esc tranz. (obiecte de lemn sau de alt material) A lăsa vid în interior, scoțând o parte din materiale; a exciza; a evida. ~ un trunchi. /Din scoabă

scobì v. 1. a găuri cu scoaba: a scobi în lemn sau piatră; 2. a găuri în genere; 3. a-și curăța dinții; 4. a tăia în formă de arc: a scobi linguri. [V. scoabă].

scobésc v. tr. (vsl. *skobiti saŭ *skobliti, ceh. skobliti, rus. skoblitĭ, a cĭoplĭ, a răzuĭ, rudă cu germ. schaben, lat. scabere, vgr. skapto. V. și scoabă). Adîncesc săpînd cu ceva ascuțit în lemn, peatră saŭ alt-ceva: a scobi o bucată de lemn ca să facĭ o lingură. A-țĭ scobi dințiĭ, a te scobi în dințĭ, a-țĭ curăța dințiĭ cu scobitoarea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scobesc, 3 sg. scobește, imperf. 1 scobeam; conj. prez. 1 sg. să scobesc, 3 să scobească

scobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scobesc, imperf. 3 sg. scobea; conj. prez. 3 să scobească

scobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scobesc, imperf. 3 sg. scobea; conj. prez. 3 sg. și pl. scobească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOBIT adj. 1. v. găurit. 2. adâncit, concav, (reg.) dovâncat, (înv.) găvănat. (Parte ~ a unui obiect.)

SCOBIT s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold.) bortelire. (~ unui material dur.)

SCOBIT adj. 1. găurit, perforat, sfredelit, străpuns, (înv. și reg.) potricălit, (reg.) bortelit, bortit. (Material dur ~.) 2. adîncit, concav, (reg.) dovîncat, (înv.) găvănat. (Parte ~ a unui obiect.)

SCOBI vb. 1. v. găuri. 2. v. excava. 3. (MIN.) a hava. (A ~ într-un zăcământ.) 4. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) roade, a (se) săpa. (Apa ~ malul.) 5. v. scociorî. 6. (reg.) a se scodoli. (Se ~ între dinți.)

SCOBI vb. v. adânci, căsca, ciopli, cresta, deschide, dezghioca, răzui, râcâi, săpa, scotoci, scrijeli, sculpta, tăia, zgâria.

scobi vb. v. ADÎNCI. CĂSCA. CIOPLI. CRESTA. DESCHIDE. DEZGHIOCA. RĂZUI. RÎCÎI. SĂPA. SCOTOCI. SCRIJELI. SCULPTA. TĂIA. ZGÎRIA.

SCOBI vb. 1. a găuri, a perfora, a sfredeli, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 2. a excava, a săpa. (A ~ pămîntul.) 3. (MIN.) a hava. (A ~ într-un zăcămînt.) 4. a (se) măcina, a (se) mînca, a (se) roade, a (se) săpa. (Apa ~ malul.) 5. a se scormoni, (pop.) a se scociorî, (înv. și reg.) a se scorbeli, (reg.) a se scofeli. (Nu te mai ~ în nas!) 6. (reg.) a se scodoli. (Se ~ între dinți.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scobi, scobesc v. r. 1. a se căuta, a se scotoci în buzunare / în portofel etc. 2. a-și vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a se curăța 3. (d. femei) a face un avort (în special prin chiuretaj)

Intrare: scobit (adj.)
scobit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scobit
  • scobitul
  • scobitu‑
  • scobi
  • scobita
plural
  • scobiți
  • scobiții
  • scobite
  • scobitele
genitiv-dativ singular
  • scobit
  • scobitului
  • scobite
  • scobitei
plural
  • scobiți
  • scobiților
  • scobite
  • scobitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scobit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scobit
  • scobitul
  • scobitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scobit
  • scobitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scobi (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scobi
  • scobire
  • scobit
  • scobitu‑
  • scobind
  • scobindu‑
singular plural
  • scobește
  • scobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scobesc
(să)
  • scobesc
  • scobeam
  • scobii
  • scobisem
a II-a (tu)
  • scobești
(să)
  • scobești
  • scobeai
  • scobiși
  • scobiseși
a III-a (el, ea)
  • scobește
(să)
  • scobească
  • scobea
  • scobi
  • scobise
plural I (noi)
  • scobim
(să)
  • scobim
  • scobeam
  • scobirăm
  • scobiserăm
  • scobisem
a II-a (voi)
  • scobiți
(să)
  • scobiți
  • scobeați
  • scobirăți
  • scobiserăți
  • scobiseți
a III-a (ei, ele)
  • scobesc
(să)
  • scobească
  • scobeau
  • scobi
  • scobiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scobit, scobiadjectiv

  • 1. Care are o adâncitură, o scobitură; care are formă concavă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ieși satul... cu lumini în tătărci scobite. SADOVEANU, O. VII 147. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre ochi) Adâncit în orbite. DLRLC
      • format_quote Erau cu burțile umflate și cu ochii scobiți. DUMITRIU, N. 27. DLRLC
  • 2. Cizelat, gravat, sculptat. DLRLC
    • format_quote Dincolo de tindă se deschidea o largă sală, al cărui tavan de grinzi înnegrite se sprijinea pe două șiruri de stîlpi scobiți cu glafuri și cu flori. ODOBESCU, S. I 127. DLRLC
etimologie:
  • vezi scobi DEX '09 DEX '98

scobitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) scobi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Școală pentru scobitul în piatră și într-alte metaluri. GOLESCU, Î. 175. DLRLC
etimologie:
  • vezi scobi DEX '09 DEX '98

scobi, scobescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoțând materialul din interior cu o unealtă). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe urmă se băgau iar în șopronul lor și scobeau lemne și le încondeiau cu un cui înroșit în foc. PAS, Z. I 159. DLRLC
    • format_quote Puse de scobi, într-un munte de cremene ce era acolo, un sălaș, numai bun pentru astfel de pîrdalnică de fiară sălbatică. ISPIRESCU, U. 116. DLRLC
    • format_quote Harap-Alb... găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș. CREANGĂ, P. 238. DLRLC
    • format_quote Eu vă sărut, păreți străbuni, Pe varul vost’ scobit de ploaie. GOGA, P. 22. DLRLC
    • format_quote Înaintăm prin strîmtoarea aceasta întunecoasă, pe fundul căreia Jiul curge ca pe un jgheab scobit în stînci. VLAHUȚĂ, O. A. II 136. DLRLC
    • format_quote Satul stă în fundul unei văi scobite de apa Șușița. RUSSO, O. 155. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Pe cît jos se scobește stînca, Pe-atît se-mpodobește sus. CARAGIALE, O. III 123. DLRLC
    • format_quote Constantin lăsă tîrnăcopul și scobi cu cuțitul. Dar deziluziune sfîșietoare! în loc de oală, scoase din pămînt un craniu de o incalculabilă vechime. GALACTION, O. I 149. DLRLC
    • format_quote Nouă zile a trebuit să scobească zmeul pe lîngă buzdugan, pînă și l-a putut scoate din munte, și-a venit apoi cu el pă umăr năcăjit. RETEGANUL, P. V 29. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat familiar A se căuta, a se scotoci în buzunare, în portofel etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tot se scobea în sîn și scotea galbeni. SADOVEANU, D. P. 154. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A(-și) vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a (se) curăța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un copil cu ochii negri... umbla scobindu-se în nas pe străzi, sub soarele apăsător și în aerul prăfos. DUMITRIU, N. 265. DLRLC
    • format_quote Țuțu se scobi într-o măsea și răspunse: Așa-i, Pamfilie. DUNĂREANU, CH. 166. DLRLC
    • format_quote Tu ești Duțu al lui Ene? întrebă el scobindu-se cam obosit în nas. SLAVICI, N. II 330. DLRLC
    • format_quote ironic Credeți c-a avut fata parte să guste vro una? Nu, căci părul s-a făcut de-o mie de ori mai nalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri. Ș-atunci... scobește-te, fata babei, în dinți. CREANGĂ, P. 294. DLRLC
    • format_quote Lina, după ce deșertă paharul, începu să-și scobească dinții. DUNĂREANU, CH. 15. DLRLC
etimologie:
  • scoabă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.