2 definiții pentru sclăbucariu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sclăbucariu s [At: TEAHA, C. N. 264 / Pl: ? / E: sclăbuc + -ariu] (Reg; csc) Spumă (la gură).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sclăbucariu s.n. (reg.; cu sens colectiv) sumă, clăbuci (de salivă, la gură).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sclăbucariu
sclăbucariu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)