sclonți vt [At: LEXIC REG. II, 108 / Pzi: ~țesc / E: ns cf clonț] (Mar; c. i. semințe de dovleac sau de floarea-soarelui) A sparge în dinți, pentru a mânca miezul.

sclonți, sclonțesc, vb. IV (reg.; despre semințele de dovleac sau de floarea-soarelui) a sparge în dinți (pentru a mânca miezul).

sclonțí, sclonțesc, v.t. (reg.) A sparge semințe. – Din clonț (cf. clonțăni) cu s protetic (Loșonți, 2001).

sclonți, sclonțesc, vb. tranz. – (reg.) A sparge semințe. – Din clonț (cf. clonțăni) cu s protetic (Loșonți, 2001).