opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

sclipuit2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 127 / Pl: ~iți, ~e / E: sclipui3] (Îvr; d. construcții sau d. părți ale lor) Boltit (1).

sclipuit1, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / V: spilcu~ / Pl: ~iți, ~e / E: sclipui2] (Mun) 1 Econom (10). 2 (Îlav) Pe spilcuite Cu economie.

SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. – Et. nec.

SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. – Et. nec.

clipui vt vz sclipui

sclipui3 vt [At: CANTEMIR, ap. DDRF / Pzi: ~esc / E: sclip2 + -ui] A bolti (1).

sclipui2 [At: CREANGĂ, O. 4 / V: spilcui / Pzi: ~esc, sclipui / E: nct] 1 vt (Pop; c. i. bunuri materiale) A strânge încet, puțin câte puțin, de ici și de colo Si: a face rost, a agonisi (1). 2 vt (Pop; c. i. bunuri materiale) A realiza cu greu, printre picături (și în cantitate mică) Si: a economisi (4). 3 vr (Pop) A se chivernisi (2). 4 vt (Reg) A găsi (1).

sclipui1 vi [At: SFC IV 119 / Pzi: 3 ~ește / E: sclipi] (Reg) A sclipi (1).

SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A strînge cu greu, puțin cîte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura. Poate va fi sclipuit ceva gologani și pentru datoria de astă-iarnă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/3. În sfîrșit, facem noi ce facem, și sclipuim, de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjeală, mai un vătrar cu belciug, mai beșica cea de porc a mea, și pe după toacă și pornim pe la case. CREANGĂ, A. 42. Bună ziua, Zamfiră, ce faci? Torci fuior, sclipuiești zestre? CONTEMPORANUL, VII 497.

A SCLIPUI ~iesc tranz. 1) (stări, avere) A aduna cu greu, puțin câte puțin; a înjgheba. 2) pop. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a improviza. /Orig. nec.

sclipuì v. Mold. a înjghieba, a strânge picătură cu picătură: și-a sclipuit puține parale CR. [Derivat din clipì, care exprimă o acțiune momentană].

1) sclipuĭésc v. tr. (d. sclipesc, pin aluz. la sclipirea banilor). Est. Fam. Adun cîte-va parale: șĭ-a sclipuit și cîțĭ-va francĭ și a plecat cu noĭ. V. închipez.

2) sclipuĭésc v. tr. (d. sclip). Cant. Boltesc.

Ortografice DOOM

sclipui (a ~) (a agonisi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, 3 sg. sclipuiește, imperf. 1 sclipuiam; conj. prez. 1 sg. să sclipuiesc, 3 să sclipuiască

sclipui (a ~) (a agonisi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, imperf. 3 sg. sclipuia; conj. prez. 3 să sclipuiască

sclipui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipuiesc, imperf. 3 sg. sclipuia; conj. prez. 3 sg. și pl. sclipuiască

Sinonime

SCLIPUI vb. v. acumula, aduna, agonisi, economisi, face, strânge.

sclipui vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÎNGE.

Arhaisme și regionalisme

sclipuit1, sclipuită, adj. (reg.) econom.

sclipuit2, sclipuită, adj. (înv.; despre construcții sau despre părți ale lor) boltit, arcuit.

sclipui3, sclipuiesc, vb. IV (înv.; despre o construcție sau o parte a ei) a bolti, a arcui.

Intrare: sclipuit
sclipuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclipuit
  • sclipuitul
  • sclipuitu‑
  • sclipuită
  • sclipuita
plural
  • sclipuiți
  • sclipuiții
  • sclipuite
  • sclipuitele
genitiv-dativ singular
  • sclipuit
  • sclipuitului
  • sclipuite
  • sclipuitei
plural
  • sclipuiți
  • sclipuiților
  • sclipuite
  • sclipuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sclipui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sclipui
  • sclipuire
  • sclipuit
  • sclipuitu‑
  • sclipuind
  • sclipuindu‑
 singular plural
  • sclipuiește
  • sclipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sclipuiesc
 (să)
  • sclipuiesc
  • sclipuiam
  • sclipuii
  • sclipuisem
a II-a (tu)
  • sclipuiești
 (să)
  • sclipuiești
  • sclipuiai
  • sclipuiși
  • sclipuiseși
a III-a (el, ea)
  • sclipuiește
 (să)
  • sclipuiască
  • sclipuia
  • sclipui
  • sclipuise
plural I (noi)
  • sclipuim
 (să)
  • sclipuim
  • sclipuiam
  • sclipuirăm
  • sclipuiserăm
  • sclipuisem
a II-a (voi)
  • sclipuiți
 (să)
  • sclipuiți
  • sclipuiați
  • sclipuirăți
  • sclipuiserăți
  • sclipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • sclipuiesc
 (să)
  • sclipuiască
  • sclipuiau
  • sclipuiră
  • sclipuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sclipui, sclipuiescverb

  • 1. regional A strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acumula aduna agonisi economisi face procura strânge
    • format_quote Poate va fi sclipuit ceva gologani și pentru datoria de astă-iarnă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/3. DLRLC
    • format_quote În sfîrșit, facem noi ce facem, și sclipuim, de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjeală, mai un vătrar cu belciug, mai beșica cea de porc a mea, și pe după toacă și pornim pe la case. CREANGĂ, A. 42. DLRLC
    • format_quote Bună ziua, Zamfiră, ce faci? Torci fuior, sclipuiești zestre? CONTEMPORANUL, VII 497. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.