sclipet¹ sm [At: C. PETRESCU, C. V. 311 / V: (rar) ~păt, (reg) ~păț / Pl: ? / E: sclipi + -et] 1 (Pop) Sclipit¹ (1). 2 (Reg; îc) Vierme-cu-~păț Licurici (Lampyris noctiluca). 3 (Rar) Scăpărare (10).

sclipet² sm vz sclipeț¹

SCLIPET s. n. v. sclipit.

SCLIPEȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, folosită în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.

sclăpăț sm vz sclipeț¹

sclipăt² sm vz sclipet¹

sclipăt¹ sm vz sclipeț¹

sclipăț¹ sm vz sclipeț¹

sclipăț² sm vz sclipet¹

sclipeț² sm vz sclepeț block

sclipeț¹ sm [At: COTEANU, PL. 23 / V: (reg) ~pet (A și: ~pet), ~păt, ~păț, ~lăpăț, scripăt, scri~ / E: ns cf sclipi] (Bot) 1 (Mpl) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici galbene, întrebuințată în medicină, mai ales ca astringent Si: (reg) sclipeței, scrântitoare, strânsurea, cinci-degete, iarba-faptului (Potentilla ererta). 2 (Reg; lpl) Plantă erbacee cu flori de culoare aurie care crește pe pășunile de munte (Potentilla aurera). 3 (Reg) Scânteiuță (5) (Anagallis arvensis). 4 (Reg) Roșuță (Anagallis caerulea). 5 (Îrg) Brânca-ursului (Heracleum sphondylium). 6 (Reg) Dumbeț (Tencrium chamaedrys). 7 (Trs) Vindecea (Betonica officinalis). 8 (Reg; lpl) Găinuși (Isopyrum thalictroides). 9 (Reg; lpl) Rocoțea (Stellaria graminea).

sclipit², ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: sclipi] (Înv) 1-2 Sclipitor (1-2). 3 (D. privire, ochi) Sclipitor (5). 4 (Reg; fig; d. produse ale spiritului) Care este realizat de un om dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit (și de obicei spontan) Cf sclipitor (7).

sclipit¹ sn [At: GANE, N. II, 46 / Pl: ? / E: sclipi] 1 Sclipire (1). 2 (Îvr) Clipire (din ochi).

scripăț sm vz sclipeț¹

scripeț¹ sm vz sclipeț¹

SCLIPEȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, întrebuințată în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.

SCLIPEȚ, sclipeți, s. m. 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu flori mici galbene; crește prin pășuni și prin pădurile de munte (Potentilla silvestris ). 2. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii sau, rar, albe; crește prin tufișuri, în locuri aride și pietroase (Teucrium Chamaedrys).

SCLIPIT s. n. Sclipire. S-ar fi zis că înseși stelele în sclipitul lor lăcrămează, auzind acest glas înduioșat. GANE, N. II 46. Și orb de-al armelor sclipit, S-alerge soarele-napoi Spre răsărit. COȘBUC, P. I 148. – Variantă: sclipet (C. PETRESCU, C. V. 311) s. n.

sclipeț m. Tr. Bot. 1. scânteuță; 2. scrintitoare. [Tras din sclipì].

sclipéț m. (d. sclipesc). Trans. Maram. Numele unor plante: scînteiuța (primulacee) și scrîntitoarea. V. sclepț.

sclipeț s. m., pl. sclipeți

sclipit s. n.

sclipeț (rar) s. m., pl. sclipeți

sclipit s. n.

sclipeț s. m., pl. sclipeți

sclipit s. n.

SCLIPET s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare.

sclipet s. v. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂRAT. SCÎNTEIE. SCÎNTEIERE. SCLIPEALĂ. SCLIPIRE. SCLIPIT. STRĂFULGERARE.

SCLIPEȚ s. v. brânca-ursului, crucea-pământului, dumbeț, rocoțea, scânteioară, scânteiuță.

SCLIPEȚ s. (BOT.; Potentilla erecta) (reg.) găinușe (pl.), sclipeței (pl.), scrântitoare, strâmsurea, cinci-degete, iarba-faptului.

SCLIPIT s. v. sclipire.

sclipeț s. v. BRÎNCA-URSULUI. CRUCEA-PĂMÎNTULUI. DUMBEȚ. ROCOȚEA. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.

SCLIPEȚ s. (BOT.; Potentilla erecta) (reg.) găinușe (pl.), sclipeței (pl.), scrîntitoare, strîmsurea, cinci-degete, iarba-faptului.

SCLIPIT s. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.)