9 definiții pentru sclimpuș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sclimpuș[1] sn [At: PONBRIANT, D. / V: ~ipuș / Pl: ~e, ~uri / E: s- + climpuș] (Reg) 1 Clempuș. 2 Cârlig de rufe. 3 (Îf sclimpuș) Cui de lemn de care se atârnă ceva. modificată
- În original, greșit tipărit: sclipuș. O confirmă referința încrucișată a variantei sclipuș, dar și ordonarea alfabetică și etimologia cuvântului principal. Am corectat aici și varianta, conform cu referința încrucișată — LauraGellner
SCLIMPUȘ, sclimpușe, s. n. (Regional) Mic cîrlig de lemn cu resort, cu care se fixează rufele puse la uscat pe frînghie; cîrlig de rufe.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCLIMPUȘ, sclimpușe, s. n. (Reg.) Cîrlig de rufe. – Din cleampă + suf. -uș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
sclimpuș n. copcă de lemn cu care se înfige rufele pe frânghie. [Diminutiv din clampă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclimpúș n., pl. e (var. din clempuș). Ce județ? Prinzătoare de rufe (V. prinzătoare).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sclipuș sn vz sclimpuș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCLIMPUȘ s. v. cârlig.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sclimpuș s. v. CÎRLIG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sclimpuș, sclimpușuri, s.n. (reg.; de obicei la pl.) 1. copaci, clești de lemn sau de plastic cu care se prind rufele de frânghie; cioace, cârlige. 2. cârlig la clampa ușii; clempuș. 3. (în forma: sclipuș) cui de lemn de care se atârnă ceva.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sclimpuș, sclimpușesubstantiv neutru
- 1. Mic cârlig de lemn cu resort, cu care se fixează rufele puse la uscat pe frânghie; cârlig de rufe. DLRLCsinonime: cârlig
etimologie:
- cleampă + sufix -uș. DLRM