scleroscop sn [At: LTR² / Pl: ~oape / E: fr scléroscope] Instrument pentru determinarea durității unui material prin măsurarea înălțimii ricoșeului unui percutor în cădere liberă pe suprafața acelui material.

SCLEROSCOP, scleroscoape, s. n. Aparat pentru măsurarea durității unui metal prin măsurarea înălțimii la care sare înapoi un berbec de o anumită greutate, lăsat să cadă asupra corpului de la o anumită înălțime.

SCLEROSCOP s.n. Instrument pentru determinarea durității prin reacția elastică la lovire a unui percutor. [Pl. -scoape. / < fr. scléroscope, cf. gr. skleros – dur, skopein – a privi].

SCLEROSCOP s. n. instrument pentru determinarea durității corpurilor prin reacția elastică la lovire a unui percutor. (< fr. scléroscope)

scleroscop (desp. -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. scleroscoape

!scleroscop (-ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. scleroscoape

scleroscop s. n. (sil. mf. -scop), pl. scleroscoape

SCLERO- „dur, rigid, scleros; sclerotică”. ◊ gr. skleros „uscat, dur” > fr. scléro-, it. id., engl. id., germ. sklero- > rom. sclero-. □ ~blaste (v. -blast), s. n. pl., celule vegetale poliedrice moarte, cu membrana îngroșată și lignificată; ~carp (v. -carp), adj., s. n., 1. adj., Cu fructe tari. 2. s. n., înveliș dur al sîmburelui; ~caul (v. -caul), adj., care prezintă în structura tulpinii un țesut scleronchimatic dezvoltat; ~caulie (v. -caulie), s. f., structură dură și uscată a unei tulpini; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., formă de sclerodermie a extremităților degetelor; ~dermie (v. -dermie), s. f., boală manifestată prin întărirea și îngroșarea pielii și a țesuturilor subcutanate; ~desmie (v. -desmie), s. f., creștere a consistenței ligamentelor pînă la întărirea lor; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze dure și cu cuticulă groasă, adaptată la secetă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup de plante spinoase, lemnoase și sărace în clorofilă, cu frunze persistente și coriacee; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., voce lemnoasă; ~gen (v. -gen₁), adj., 1. Care provoacă întărirea patologică a țesutului conjunctiv. 2. (Despre plante) Care secretă lignină; sin. sclerogenic; ~genic (v. -genic), adj., sclerogen* (2); ~id (v. -id), adj., cu aspect dur; ~malacie (v. -malacie), s. f., afecțiune constînd în subțierea progresivă a scleroticii; ~mer (v. -mer), s. n., jumătatea caudală a unui sclerotom, din care derivă cea mai mare parte a unei vertebre; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare a durității mineralelor și a corpurilor metalice; ~nom (v. -nom₁), adj., (despre legăturile sistemelor de puncte materiale) care nu variază în timp; ~pod (v. -pod), adj., (despre plante) care prezintă un suport rigid; ~poichilodermie (scleropoikilodermie) (v. poichilo-, v. -dermie), s. f., sclerodermie progresivă asociată cu o pigmentație și cu telangiectazie cutanată; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi rigide; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru determinarea durității materialelor, prin reacția elastică la lovirea unui percutor; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă externă a scoarței terestre în care rocile, din cauza presiunii litostatice, sînt casante la acțiunea eforturilor de deformare tectonică; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe uscate; ~tom (v. -tom), s. n., parte a somitei mezodemice care participă la formarea vertebrelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie medicală a scleroticii; ~trih (v. -trih), adj., cu părul dur și rigid; ~xil (v. -xil), adj., cu lemnul dur.