sclepț sm [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 78^v/26 / V: (reg) ~leapț, (înv) ~leap, ~leț, (reg) ~ep, ~epete, ~epiț, ~ps, ~ept, ~lipeț, ~șe, sleapt, șcleapț / Pl: ~i / E: ns cf scr žkolopac] 1 (Ent; îrg) Streche (1) (Hypoderma bovis). 2 (Ent; îrg) Streche (Oestrus ovis). 3 (Ent; îrg; șîs ~căiesc) Streche (Gastrophilus equi). 4 (Ent; îrg; șîs ~ mare) Tăun¹ (Tabanus bovinus). 5 (Ent; Trs; Mar) Țânțar¹ (Culex pipiens). 6 (Ent; Ban; Trs) Viermișor sau larvă de insectă acvatică folosită ca momeală la undiță. 7 (Buc) Copil vioi și neastâmpărat.

sclepț m. strechea boilor (Hypoderma bovis). [Origină necunoscută].

sclepț m. (cp. cu vgr. sknips, un verme al smochinilor; ngr. sknipa, țînțar). Dos. Strechia bouluĭ (hypoderma bovis). V. sclipeț.

scleapt^[1] sm vz sclepț

scleapț sm vz sclepț

sclep sm vz sclepț^[1] corectat(ă)

sclepete sm vz sclepț

sclepiț sm vz sclepț

scleps sm vz sclepț

sclept sm vz sclepț

scleț sm vz sclepț

SCLEAPȚ s.m. (Mold.) Streche. Un loc ... plin de viespi și gărgăuni și tăuni și scleapți. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. scr. šklopac.

SCLEPȚ s. v. musca-calului, streche, tăun, țânțar.

sclepț s. v. MUSCA-CALULUI. STRECHE. TĂUN. ȚÎNȚAR.

sclepț (-ți), s. m. – Tăun (Hypoderma bovis). Sb. slepica „păduche”. Legătura cu gr. (σ)ϰνίψ (Tiktin) este improbabilă. Sec. XVII. și Mold. Candrea se gîndea la sb. šklopac „înțepătură”.

sclepț, sclepți, s.m. – 1. Insectă dipteră, asemănătoare cu musca, de culoare brună, care înțeapă vitele (și omul), pentru a se hrăni cu sângele lor; tăun (Tabanus bovinus). 2. Țânțar (Culex pipiens). – Din srb. slepica „păduche” (DER); cf. scr. školopac (MDA).

sclepț, -i, s.m. – 1. Insectă dipteră, asemănătoare cu musca, de culoare brună, care înțeapă vitele (și omul), pentru a se hrăni cu sângele lor; tăun (Tabanus bovinus). 2. Țânțar (Culex pipiens). Sens exclusiv în Maram. – Cf. srb. školopac (MDA).