SCLAVAGISM s. n. Sistem social bazat pe munca forțată a unor grupuri de oameni, numiți sclavi, proveniți din prizonierii de război și din etnii și de religii diferite. – După fr. esclavagisme.

sclavagism sn [At: CONTEMP. 1948, nr. 106, 4/4 / E: fr esclavagisme] 1 Sistem social fondat pe scalvie (1). 2 Doctrină care admite sclavia (1).

SCLAVAGISM s. n. Sistem social bazat pe proprietatea privată a stăpânului de sclavi asupra sclavilor. – După fr. esclavagisme.

SCLAVAGISM s. n. Orînduire socială care a precedat feudalismul și în care baza raporturilor de producție o forma proprietatea clasei dominante asupra mijloacelor de producție și asupra producătorului-sclav.

SCLAVAGISM s.n. Formațiune social-economică în care baza relațiilor de producție o forma proprietatea stăpînului de sclavi atît asupra mijloacelor de producție, cît și asupra producătorilor. [Cf. fr. esclavagisme].

SCLAVAGISM s. n. orânduire socială în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea privată a stăpânului de sclavi asupra mijloacelor de producție și asupra producătorilor. (după fr. esclavagisme)

SCLAVAGISM n. ist. Formație social-economică bazată pe proprietatea privată a stăpânului asupra mijloacelor de producție și asupra sclavilor. /<fr. sclavagisme

sclavagism s. n.

sclavagism s. n.

sclavagism s. n.