scizionare sf [At: DN / P: ~zi-o~ / Pl: ~nări / E: sciziona] Separare dintr-un întreg organizat.

SCIZIONARE, scizionări, s. f. Acțiunea de a (se) sciziona și rezultatul ei; separare sau despărțire a unui întreg în mai multe fracțiuni; desprindere a unui grup dintr-un tot organizat (în special dintr-un partid politic); fracționare.

SCIZIONARE s.f. Acțiunea de a (se) sciziona și rezultatul ei; sciziune. [< sciziona].

SCIZIONAR, -Ă, scizionari, -e, adj. (Rar) Scizionist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. scissionaire.

sciziona vtr [At: BUL. FIL. II, 225 / P: ~zi-o~ / Pzi: ~nez / E: sciziune] 1-2 A (se) despărți (18-19). 3-4 A (se) separa dintr-un întreg organizat.

SCIZIONAR, -Ă, scizionari, -e, adj. (Rar) Scizionist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. scissionaire.

SCIZIONA, scizionez, vb. I. Tranz. A despărți, a separa, a desprinde dintr-un întreg organizat. ♦ Refl. A se desprinde, a se despărți.

SCIZIONA vb. I. tr., refl. A (se) despărți, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un tot organizat. [Pron. -zi-o-. / < scizi(une) + -ona].

SCIZIONAR, -Ă adj. Scizionist. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. scissionnaire].

SCIZIONA vb. tr., refl. a (se) despărți, a (se) separa, a (se) desprinde. (< fr. scissionner)

A SE SCIZIONA pers. 3 se ~ează intranz. (despre colectivități, organizații, mișcări etc.) A se despărți în fracțiuni (pe baza diferențelor de principii); a suferi o sciziune. /sciziune + suf. ~ona

A SCIZIONA ~ez tranz. A face să se scizioneze. [ Sil. sci-zi-o- ] /sciziune + suf. ~ona

scizionare (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. scizionării; pl. scizionări

scizionare (-zi-o-) s. f., g.-d. art. scizionării; pl. scizionări

scizionare s. f. (sil. -zi-o-), g.-d. art. scizionării; pl. scizionări

sciziona (a ~) (rar) (desp. -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. scizionez, 3 scizionează; conj. prez. 1 sg. să scizionez, 3 să scizioneze

sciziona (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 scizionează

sciziona vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. scizionez, 3 sg. și pl. scizionează

scizionar adj. m., pl. scizionari; f. sg. scizionară, pl. scizionare