sciografie sf [At: PROT.-POP., N. D. / P: sci-o~ / Pl: ~ii / E: fr sciographie] (Aht; îdt) Reprezentare grafică (în secțiune) a interiorului unei construcții.

SCIOGRAFIE s.f. (Ant.) Arta de a picta umbrele. ♦ (Astr.) Mod de a calcula ora după lungimea umbrelor. [Pron. sci-o-, gen. -iei. / < fr. sciographie, cf. gr. skia – umbră, graphein – a scrie].

SCIOGRAFIE s. f. 1. (ant.) arta de a picta umbrele. 2. desen care prezintă grafic interiorul unui edificiu. 3. (astr.) mod de a calcula ora după lungimea umbrelor. (< fr. sciographie)

!sciografie (desp. sci-o-gra-) (înv.) s. f., art. sciografia, g.-d. art. sciografiei; pl. sciografii, art. sciografiile (desp. -fi-i-)

sciografie (sci-o-gra-) s. f., art. sciografia, g.-d. sciografii, art. sciografiei

sciografie s. f. (sil. sci-o-gra-), art. sciografia, g.-d. sciografii, art. sciografiei

SCIO- „umbră, umbros”. ◊ gr. skia „umbră” > fr. scio-, engl. id., germ. id. > rom. scio-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care prezintă afinitate pentru locurile umbrite; ~fite (v. -fit), s. f. pl., sciadofite*; ~graf (v. -graf), s. m., pictor antic care excela în sciografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Arta de a picta umbrele. 2. Metodă de a calcula ora după lungimea umbrelor.

sciografie s.f. (înv.) reprezentare grafică (în secțiune) a interiorului unei construcții.