SCHIVNICI vb. IV v. schimnici.

schivnici v vz schimnici

SCHIMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. Pustnic, sihastru. [Var.; (rar) schivnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĭnikŭ.

SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl. A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. [Var.; (rar) schivnici vb. IV] – Din schimnic.

ex-schivnic, ~ă smf [At: GRIGURCU, C. R. 52 / Pl: ~ici, ~ice / E: ex- + schivnic] Fost schivnic.

schimnic, ~ă [At: PRAV. 258 / V: schivn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv скимьникъ] 1 smf Persoană (laic sau călugăr) care, din motive religioase, trăiește izolată de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: pustnic, (liv) ascet (1), (înv) aschitac, aschitean, (rar) schimonah. 2 a Care aparține schimnicului (1). 3-4 a Privitor la schimnic (1) sau la schimnicie. 5-6 a Specific schimnicului (1) sau schimniciei Si: (îvr) pustiesc. 7 smf (Pan) Persoană care duce o viață retrasă, izolată de societate (și extrem de cumpătată) Si: ascet (2), pustnic.

schimnici [At: ZILOT, CRON. 75 / V: ~ivnici, (reg) ~isi, ~ivnisi^[1] / Pzi: ~icesc / E: schimnic] 1-2 vir (Rar) A (se) sihăstri. 3 vt (Reg; îf schimnisi, schivnisi) A economisi. 4-5 vtr A-și restrânge cheltuielile. 6 vr (Pex) A se zgârci.

schivinisi^[1] v vz schimnici

schivnic, ~ă smf, a vz schimnic

SCHIMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schivnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.

SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.

SCHIMNIC, schimnici, s. m. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume; pustnic. Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182. Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67. [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342. – Variantă: schivnic (SADOVEANU, P. M. 279, HOGAȘ, M. N. 143) s. m.

SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl.. A se face schimnic. Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35. ♦ Intranz. A duce viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37.

SCHIVNIC s. m. v. schimnic.

SCHIMNIC ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku

A SE SCHIMNICI mă ~esc intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. /Din schimnic

A SCHIMNICI ~esc intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic

schimnic a. și m. pustnic: maica schimnică suspină BOL. [Slav. SKIMĬNIKŬ (v. schimă)].

schímnic m. (vsl. skimĭnikŭ, îmbrăcat în rasă, shimĭnikŭ, călugăr, d. skima, schimă; rus. shimnik, schimnic). Ascet, sihastru. – Vechĭ și sh- (vsl. sh-). Azĭ și schivnic (invers ca în pivniță, pimn-, rivnesc, rimn-). Fem. -ă.

2) schimnicésc v. intr. (d. schimnic). Trăĭesc ca schimnic. V. refl. Mă fac schimnic.

schívnic V. schimnic.

!schivnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă schivnicesc, 3 sg. se schivnicește, imperf. 1 sg. mă schivniceam; conj. prez. 1 sg. să mă schivnicesc, 3 să se schivnicească; imper. 2 sg. afirm. schivnicește-te; ger. schivnicindu-mă

schivnici v. schimnici

!schivnic s. m., pl. schivnici

!schimnic/schivnic (rar) s. m., pl. schimnici/schivnici

!schimnici/schivnici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se schimnicește/se schivnicește, imperf. 3 sg. se schimnicea/ se schivnicea; conj. prez. 3 să se schimnicească/să se schivnicească

schivnic v. schimnic

schimnic s. m., pl. schimnici

schimnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimnicesc, imperf. 3 sg. schimnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. schimnicească

schimnic.

SCHIMNIC s. v. pustnic.

SCHIMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc.

SCHIMNICI vb. v. pustnici.

schimnic adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC.

SCHIMNIC s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ trăiește izolat de societate.)

SCHIMNICI vb. a (se) pustnici, a (se) sihăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)