schiverniseală sf [At: NECULCE, L. 86 / V: ~vir~ / Pl: ~eli / E: s- + chiverniseală] (Mol; înv) Procurare a celor necesare vieții, mijloacele de trai, de gospodărie.

SCHIVERNISEALĂ, schiverniseli, s. f. Chiverniseală. (Atestat în forma schivirnisală) Avea obicei să-și lege vaca dinapoia căruței pentru schivirnisală, ca să aibă lăptișor la drum. CREANGĂ, P. 115. – Variantă: (regional) schivirnisală s. f.

SCHIVERNISEALĂ, schiverniseli, s. f. Chiverniseală. – V. chiverniseală.

SCHIVERNISEALĂ s.f. (Mold.) Administrare. I-au luat toți [galbenii] și nemic n-au lăsat mănăstirii de schivernisală. NECULCE. ♦ Judecată, chibzuință. Nu bună socoteală în schivernisala ta pui, ce numai celi ce mergu spre rău gîndești. CD 1770. 13^r. Etimologie: pref. s- + chiverniseală. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schivernisi. Cf. c h i t e a l ă, c h i t i r e, c h i t i t², c h i t i t u r ă, c h i v e r n i s e a l ă (1), c h i v e r n i s i r e (1), s ă m ă l u i n ț ă, s ă m ă l u i r e (2).

schiverniseală f. 1. chiverniseală: numai de nu s’ar pune în schiverniseală AL.; 2. folosință, câștig: avea obiceiul ca să-și lege vaca dinapoia căruței, pentru schiverniseală, ca s’aibă lăptișor la drum CR.

schivirniseală sf vz schiverniseală

SCHIVIRNISALĂ s. f. v. schiverniseală.

chiverniseálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a te chivernisi. Sinecură. – Și schiv- (nord).

schiverniseală, schiverniseli, s.f. (înv.; și reg.) faptul de a-și procura cele necesare vieții, mijloacele de trai, de gospodărie; chiverniseală.