14 definiții pentru „schismă”   declinări

SCHÍSMĂ, schisme, s. f. 1. Sciziune în sânul Bisericii, refuz al unui grup de credincioși de a se supune conducerii oficiale. 2. P. anal. Dezbinare, ruptură provocate de o deosebire de păreri. – Din fr. schisme, lat. schisma.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍSMĂ, schisme, s. f. Separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține; p. ext. dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de thiess | Semnalează o greșeală | Permalink

schísmă (separare religioasă, sciziune) s. f., g.-d. art. schísmei; pl. schísme
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍSMĂ s. v. sciziune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍSMĂ ~e f. 1) rel. Separare a unor comunități religioase de o biserică unitară în urma unor neînțelegeri dogmatice. 2) înv. Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei; sciziune. [G.-D. schismei] /<ngr. shísma, lat. schisma, fr. schisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍSMĂ s.f. Separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă; (p. ext.) dezbinare, separare de opinii, neînțelegere; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. [< lat., gr. schisma – diviziune, fr. schisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÍSMĂ s. f. 1. separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă. 2. dezbinare, neînțelegere, ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. (< fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

schísmă s. f., g.-d. art. schísmei; pl. schísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schísmă (-me), s. f. – Sciziune. – Var. înv. shismă. Mr. shizmă. Mgr. σχίσμα (Murnu 50; Gáldi 250) și modern din fr. schisme.Der. schismatic, adj., din fr. schismatique; schismi, vb. (înv., a forma), probabil prin confuzia lui schismă cu schimă „formă” (Tiktin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

schismă f. 1. separațiune de Biserica mamă fără însă a se lepăda și de dogmele ei: Biserica catolică și Biserica ortodoxă sunt desbinate prin schisma din anul 858 a lui Foțiu; 2. fig. neînțelegere în materie de politică, de literatură.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* schízmă f., pl. e (vgr. shisma, d. shizo, despic, despart, lat. scindere, scissum. V. schist, scisiune, șindilă). Scisiune, disidență, despărțire, maĭ ales la religiune (dar păstrînd dogmele): biserica catolică și cea ortodoxă îs dezbinate pin schizma de la 858, ĭar cea protestantă pin schizma de la 1521 a luĭ Luther. – Odinioară shizmă (după ngr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

schismă (σχίσμα) v. comă.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

MAREA SCHISMĂ 1. Numele sub care este cunoscută separarea definitivă dintre bisericile romano-catolică și cea ortodoxă, provocată de bula de excomunicare de la 16 iul. 1054, depusă în numele papei Leon IX, împotriva patriarhului Cherularie, care, la rândul său, a excomunicat delegația papală prezentă la Constantinopol. Această separare a afectat de-a lungul secolelor relațiile dintre cele două mari biserici creștine. 2. Perioada luptelor dintre papii de la Roma și cei de la Avignon (1378-1417).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

schísmă, schisme s. f. Sciziune în sânul unei Biserici, refuzul de a se supune conducerii oficiale și adoptarea unor dogme și a unui ritual proprii. ◊ Marea schismă = separarea canonică și întreruperea comuniunii liturgice dintre scaunul de la Roma și cel de la Constantinopol, provocată de bula de excomunicare din 16 iulie 1054 pe care cardinalul Humbert o depune pe altarul bis. Sfânta Sofia în numele papei Leon IX (mort cu trei luni înainte) împotriva patriarhului Mihail Cerularie, care, la rândul său, excomunică delegația papală prezentă la Constantinopol. Aceasta a afectat profund relațiile ulterioare dintre cele două mari părți ale Bis. creștine: Bis. Apusului (Bis. romano-catolică) și Bis. Răsăritului (Bis. Ortodoxă, Patriarhia ecumenică). ♦ Fig. Dezbinare provocată de deosebirea de principii; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink