5 intrări
91 de definiții
din care- explicative (57)
- morfologice (12)
- relaționale (9)
- etimologice (2)
- specializate (3)
- enciclopedice (2)
- argou (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
schiopi1 v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCUIPA, scuip, vb. I. 1. Intranz. A elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; fig. a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). ♦ Tranz. A da, a azvârli ceva afară din gură; p. ext. din gâtlej sau din plămâni; a expectora. ◊ Expr. (Fam.) A-și scuipa plămânii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc și expectorează des; b) se spune pentru a arăta că cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fără rezultatele scontate). A scuipa sânge = a avea o hemoptizie. 2. Tranz. A elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură. 3. Intranz. și tranz. Fig. A arunca ceva cu forță. – Lat. *scupire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘCHIOP, -OAPĂ, șchiopi, -oape, adj., s. f. 1. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipsește un picior; care șchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitățile metrice incomplete; cu imperfecțiuni de ritm sau rimă; nereușit, slab. 2. S. f. Măsură populară de lungime, egală cu distanța de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De-o (sau cât o) șchioapă = mult mai mic (sau mult mai mare) decât normal. – Lat. *excloppus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘCHIOPA, șchiopez, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A deveni șchiop. 2. A șchiopăta (1). – Lat. *excloppare sau din șchiop.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scâpa v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scâpia v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scâpta v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiop, schioapă a, smf vz șchiop
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiopa v vz șchiopa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schipa v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schipi v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiupi v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scoapă[1] a vz șchiop
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scop4, ~oapă a vz șchiop
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scopi2 v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuepi v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuipa [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 418/18 / V: (îrg) ~pi, scupi, ~upia (Pzi: scupiu), scopi, șchiopi, șchiupi, școpi, (înv) schiupi, scuepi, schiopi, șchiopti, șchiuopi, (reg) schipa, schipi, scâpa, scâpia, scâpta, șchipa, șchipi, șchipia / Pzi: scuip / E: ml *scupire cf expuere] 1 vi A elimina din gură salivă, printr-o mișcare specifică a buzelor și a limbii Si: (reg) a se sciurca, a stupi (1). 2 vi (Reg; d. oameni; îe) A ~ de sus (sau departe) A fi îngâmfat. 3 vi (D. oameni; îe) A linge unde a ~t A-și retrage vorbele (răuvoitoare). 4 vt A expectora (1). 5 vt (Pfm; d. bolnavii de tuberculoză; îe) A-și ~ plămânii (sau, reg, bojocii) A tuși și a expectora des. 6 vt (Pfm; d. oameni; îae) A depune eforturi mari pentru a realiza ceva (cu riscul pierderii sănătății). 7 vt (Pop; îe) A ~ sânge A avea o hemoptizie. 8 vi (D. pisici) A-și încorda corpul într-o mișcare de apărare și de atac, însoțită de un pufăit specific. 9-10 vt A arunca scuipat1 (4) asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv) în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț. 11 vt (Fig) A-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). 12-13 vtr (Reg) A (se) murdări cu scuipat1 (4). 14 vt (C. i. corpuri străine, substanțe etc.) A elimina (cu forță) din gură (împreună cu scuipatul1 (4). 15 vt (Fig; c. i. cuvinte sau lucruri neplăcute, jignitoare etc.) A rosti (cu mânie, cu dispreț etc.). 16 vt (Fig; rar) A pronunța cu efort. 17-18 vti (Pan) A arunca cu forță. 19 vt (Arg) A oferi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuipi v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scupi v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scupia v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șchiop, ~oapă [At: (cca 1620-1640) ROSETTI, B. 92 / V: (îrg) schiop, scop, școp / Pl: ~i, ~oape / E: ml *excloppus] 1-2 smf, a (Ființă) care, în mers, se sprijină mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (pop; rar) șchiopătător (1- 2), (reg) șantaliu (1-2), șchiopat2 (1), șchiopârnog (1-2), șodâlc (1-2), șoiog (1-2), șolum (1-2), șonc3 (1-2), șoncăit2 (1-2), șont2 (1-2), șontăcăit (1-2), șontorog (1-2), șontrop (1-2), șonțit (1-2), șornolog (1-2), șovâlcăit2 (1-2), șovârnog (1-2), ștrol (1-2), (înv) șchiopător (1). 3-4 smf, a (Ființă) care are un defect fizic la un picior (anchilozare, paralizie, mutilare, un picior mai scurt decât celălalt etc.) Si: schilod, (pop; rar) șchiopătător (3-4), (reg) șantaliu (3-4), șchiopat2 (2), șchiopârnog (3-4), șodâlc (3-4), șoiog (3-4), șolum (3-4), șonc3 (3-4), șoncăit2 (3-4), șont2 (3-4), șontâcăit (3-4), șontorog (3-4), șontrop (3-4), șonțit (3-4), șornolog (3-4), șovâlcăit2 (3-4), șovârnog (3-4), ștrol (3-4), (înv) șchiopător (2). 5-6 smf, a (Ființă) căruia îi lipsește un picior Si: schilod, (pfm) beteag (1-2), olog, (reg) paliu2, șolum (5-6), șonc3 (5-6), șont2 (5-6), șontorog (5-6), șontrop (5-6), șornolog (5-6), șovârnog (5-6). 7 a (Trs; Mol; d. oameni) Care nu are o mână. 8 a (Reg; d. butucii de viță de vie) Nedezvoltat. 9 a (Pan; d. unele obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele, neavând stabilitate. 10 a (Fig; d. versuri) Cu unitățile metrice incomplete Si: nereușit, slab. 11 sms (Mdv; reg) Pietin (la oi) Si: (reg) șchiopat1, șchiopăt. 12 sms (Mdv; reg) Arici (la vite). 13 sf (Pop) Măsură de lungime, egală cu distanța de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt bine îndepărtate unul de altul. 14 sf (Pfm; îla) De-o ~oapă (Foarte) mic. 15 sf (Pfm; d. litere, tocuri etc.; îal) (Foarte) mare. 16 sf (Pfm; d. materii, substanțe; îal) (Foarte) mult. 17 sf (Pfm; îlav) La o ~oapă (Foarte) aproape (1). 18 sf (Pfm; îe) A-i crește (cuiva) inima de-o ~oapă A fi încântat (de ceva). 19 sf (Pfm; îae) A se îmbărbăta. 20 sf (Mun; îs) ~oapă îngenuncheată Distanța de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt bine îndepărtate unul de altul, plus lungimea degetului mare. 21 sn (Mar) Măsură de lungime, folosită de țesătoare, egală cu distanța de la mijlocul pieptului până la vârful degetelor de la mână, brațul fiind bine întins lateral. 22 sm (Reg) Unealtă de tâmplărie în forma literei H, cu un picior mai scurt, care servește la liniat. 23 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 24 sfa (Reg) Melodie după care se execută șchioapa (23).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchiopa [At: BIBLIA (1688), 2222/51 / V: (îrg) sc~, ~pi, (înv) șchiupa, (reg) șco~ / Pzi: ~pez, (reg) șchiop / E: ml *excloppare cf șchiop] 1-2 vtr A face (pe cineva) să devină sau a deveni șchiop (1) Si: (rar) a (se) șchiopăta (2-3), (reg) a (se) șontorogi (2-3), a (se) șonți1 (2-3). 3 vi (Reg; d. ființe) A șchiopăta (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchiopi2 v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchiopi1 v vz șchiopa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchipa v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchiuopi v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchiupa v vz șchiopa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchiupi v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
școp, școapă smf, a vz șchiop
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
școpa v vz șchiopa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
școpi v vz scuipa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCUIPA, scuip, vb. I. 1. Intranz. A elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; fig. a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). ♦ Tranz. A da, a azvârli ceva afară din gură, p. ext. din gâtlej sau din plămâni; a expectora. ◊ Expr. (Fam.) A-și scuipa plămânii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc și expectorează des; b) se spune pentru a arăta că cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fără rezultatele scontate). A scuipa sânge = a avea o hemoptizie. 2. Tranz. A elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură. 3. Intranz. și tranz. Fig. A arunca ceva cu forță. – Lat. *scupire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘCHIOP, -OAPĂ, șchiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipsește un picior; care șchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitățile metrice incomplete; cu imperfecțiuni de ritm sau rimă; nereușit, slab. 2. S. f. Măsură populară de lungime, egală cu distanța de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cât o) șchioapă = mult mai mic (sau mult mai mare) decât normal. – Din lat. *excloppus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ȘCHIOPA, șchiopez, vb. I. Intranz. 1. A deveni șchiop. 2. A șchiopăta (1). – Din lat. *excloppare sau din șchiop.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SCHIOP, -OAPĂ adj. v. șchiop.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHIOPA vb. I v. șchiopa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCUIPA, scuip, vb. I. Intranz. 1. A elimina din gură salivă, cu o mișcare particulară a obrajilor, a buzelor și a limbii. Moșul scuipă cu necaz. DUMITRIU, N. 171. Cuscrul Ilie își trase un pumn în căciulă și scuipă printre dinți. SADOVEANU, O. VII 351. Unii... scuipau în fluviu cu dispreț, intrau în cafenea ca să-și urmeze discuțiile și jocurile întrerupte. BART, E. 283. ◊ Expr. A-și scuipa în sîn v. sîn. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra cuiva (sau în urma cuiva), pentru a-l înjosi, a-l batjocori; fig. a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini). Colonelul gîndi: chiorul de Jimborean merge de bună samă la divizie să raporteze. Generalul are să-l scuipe. CAMILAR, N. I 80. Orheianu își repezi din șa trupu’ nainte, scuipă pe Șoimaru și ridică asupră-i buzduganul. SADOVEANU, O. VII 170. Mi-ai pus pe umeri cît ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și cîne eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vînt! COȘBUC, P. I 207. M-am dus la boieri să mă jăluiesc. Și boierul, în loc de un cuvînt bun, m-a scuipat drept în obraz, de față cu slugile sale. CREANGĂ, A. 159. ♦ Tranz. A da ceva afară din gură, din gîtlej sau din plămîni; a expectora. Bolborosi, scuipînd apă. DUMITRIU, N. 162. Numai cîțiva dinți are. – Pe ceilalți, spune, i-am scuipat de cînd am fost dat ordonanță la ofițer. STANCU, D. 245. Vîrful țigării îl scuipă scîrbit peste balustradă în mare. C. PETRESCU, Î. I 3. Scuipă îngrozit, însă în loc de sînge azvîrli țiuitoarea. SAHIA, N. 108. ◊ Fig. Spun! izbuti să scuipe glas sulgerul. SADOVEANU, Z. C. 130. ◊ Expr. A-și scuipa plămînii, se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc tare și expectorează mult. A scuipa sînge = a expectora flegmă sanghinolentă (în anumite cazuri patologice). 2. Fig. A arunca ceva cu forță (printr-o deschizătură). Motorul bătea și scuipa dintr-o țeavă spre nori. SADOVEANU, M. C. 28. M-am pierdut... Printre munții de pucioasă care scuipă și se rup Aruncîndu-și bolovanii în văzduhurile roșii. EFTIMIU, Î. 63. Lumînarea de seu sfîrîia și scuipa tot mai des din feștila cu miros. I. BOTEZ, ȘC. 70. ◊ Tranz. Artileria grea scuipa obuz după obuz. CAMILAR, N. I 285. Parcă zboară, Parcă-noată, Scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un val-vîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. TOPÎRCEANU, B. 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘCHIOP, ȘCHIOAPĂ, șchiopi, șchioape, adj. (Despre ființe) Care are un picior mai scurt sau căruia îi lipsește cu totul un picior; infirm de un picior. Era o cățea albă, șchioapă de cînd o împușcase. REBREANU, R. I 149. Un ciocîrlan șchiop se vede viind, cît ce putea. CREANGĂ, P. 93. Cînd era mică, a căzut din scrînciob și de atunci e cam șchioapă. NEGRUZZI, S. I 59. ◊ (Substantivat) Leșii-n vale, pe sub plopi, Se crucesc, se cred miopi-Ce văd ei? Din cetățuie Doi cu doi, vreo zece șchiopi. COȘBUC, P. I 329. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu ritm defectuos; nereușit. Neavînd învăț și normă, Fantazia fără formă Rătăcit-a vai! cu mersul: Negru-i gîndul, șchiop e versul. EMINESCU, O. IV 292. – Variantă: schiop, schioapă (RETEGANUL, P. III 62, ISPIRESCU, L. 48, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 421) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘCHIOPA, șchiopez și șchiop, vb. I. Intranz. (Despre ființe, și în forma șchiopa) 1. A deveni șchiop. Ș-au tocit potcoavele, au șchiopat și i-am lăsat în drum. DELAVRANCEA, O. II 110. Împăratul l-a-ntrebat Cum... de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. 2. A șchiopăta. Astă fată bine joacă, Numai are că cam șchioapă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. – Variantă: schiopa vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SCUIPA scuip 1. tranz. 1) (salivă, flegmă etc.) A arunca din gură (cu ajutorul limbii și a buzelor); a stupi. ◊ ~ sânge a fi grav bolnav (de tuberculoză). A-și ~ sufletul cu cineva (sau cu ceva) a se chinui mult cu o persoană nepricepută sau îndărătnică ori cu un lucru greu de făcut. 2) fig. (persoane) A batjocori prin gestul scuipatului; a stupi. 2. intranz. A evacua saliva sau flegma din gură (cu ajutorul limbii și al buzelor); a stupi. [Monosilabic] /<lat. scupire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SCUIPA mă scuip intranz. A face (concomitent) schimb de batjocuri (cu cineva). /<lat. scupire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘCHIOP ~ioapă (~iopi, ~ioape) 1) și substantival (despre ființe) Care merge șchiopătând; infirm de un picior; cotonog; șontorog. Cal ~. 2) (despre obiecte cu picioare) Care nu se sprijină uniform pe toate picioarele; lipsit de echilibru. 3) fig. (despre versuri) Care are ritm sau rimă defectuoasă. /<lat. excloppus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ȘCHIOPA ~ez 1. intranz. rar v. A ȘCHIOPĂTA. 2. tranz. A face să devină șchiop; a vătăma la picioare; a șontorogi. /<lat. excloppare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scuipà v. 1. a da afară orice materie din gură, gâtlej, plămâni: a scuipa sânge; 2. a vărsa: a scuipa foc. [Macedo-rom. ascupi: probabil onomatopee, ca și sinonimul Mold. stupì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șchiop a. și m. 1. care n’are decât un picior, care merge rău; 2. fig. defectuos: versuri șchioape. [Lat. vulg. EXCLOPPUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) schĭopésc v. tr. Munt. vest. Fac șchĭop, șchĭopez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scuĭp, a -á v. intr. (vlat. côspire [cl. conspúere], pin met. scopire, prez. scupio, de unde vechiu scuip [ca roĭb din rŭbeus], a scuĭpi, azĭ a scuipa și a șchiopi [Dos., ca schimb din *schiamb]. Cp. cu vfr. escopir, sp. escupir, pg. cuspir). Vest. Arunc saliva din gură: fumătoriĭ scuĭpă mult V. tr. Arunc din gură sau din gît: a scuĭpa flegmă. Murdăresc cu scuipat: a scuĭpa pardoseala. – Vechi și scuĭpesc, șchĭopesc, șchĭuopesc, școpesc. Azĭ în est stupesc (pop. stuchesc și stuchĭ, tu stuchĭ, el stuche, să stuche), rar șchĭopesc; In Gorj. eŭ scupiĭ (tu scúpiĭ, el scúpie, scupiém, scupiáțĭ, scúpie; a scupia), în Meh. șchĭupesc, în Ban. șchip (a șchipa).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scupíĭ V. scuĭp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchĭoápăt și șchiopătéz, a -á v. intr. (lat. *ex-clóppito, -áre). Merg șchiop; și astăzĭ maĭ șchioapătă din lovitura ceĭa. – Vechĭ și -petéz (și ca v. refl.) și (chear azĭ) șchĭopez. Și sch- (Munt. Vest).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șchĭóp, șchĭoápă adj. (lat. clŏppus, șchĭop, și sclŏppus, stlŏppus pleoscăĭală, adică „acela care face leop, pleosc, șontîc cînd pășește”; it. schioppo și stioppo, pușcă, adică „arma care face clamp, pleosc, poc”; pv. clop, vfr. clop, clopin, șchĭop; alb. škĭep, șchĭop. V. clopot). Care nu poate merge cu pașĭ egalĭ din cauză că e bolnav de picĭoare orĭ e olog orĭ îĭ lipsește un picĭor. A merge șchĭop, a merge cu pașĭ neegalĭ. Fig. Defectuos orĭ maĭ scurt: vers șchĭop. – Și schĭop (Munt. vest), școp (Cor.) și ștĭop (Maram.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) șchĭopésc v. intr. V. scuĭp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șchĭopéz v. tr. (d. șchĭop saŭ vlat. excloppare; fr. écloper). Fac șchĭop: un glonț l-a șchĭopat. V. refl. Devin șchĭop. V. intr. Devin șchĭop. – și sch- (Munt. vest). Vechĭ. (Cor. și Ps. Ș.) și șchĭu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șchip, șchĭuopésc, șchĭupesc, V. scuĭp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șchĭupéz, V. șchĭopez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
școp, V. șchĭop.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
școpésc, V. scuĭp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scuipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scuip, 3 scuipă; conj. prez. 1 sg. să scuip, 3 să scuipe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șchiop adj. m., s. m., pl. șchiopi; adj. f., s. f. șchioapă, pl. șchioape
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șchiopa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. șchiopez, 3 șchiopează; conj. prez. 1 sg. să șchiopez, 3 să șchiopeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scuipa (a ~) vb., ind. prez. 3 scuipă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șchiop adj. m., s. m., pl. șchiopi; adj. f., s. f. șchioapă, pl. șchioape
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șchiopa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 șchiopează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scuipa vb., ind. prez. 1 sg. scuip, 3 sg. și pl. scuipă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șchiop adj. m., s. m., pl. șchiopi; f. sg. șchioapă, pl. șchioape
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șchiopa vb., ind. prez. 1 sg. șchiopez, 3 sg. și pl. șchiopează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scuip.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șchiop, șchioapă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șchiopez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCUIPA vb. 1. a expectora. 2. (reg.) a hraconi, (Mold. și Bucov.) a stupi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCUIPARE DE SÂNGE s. v. hemoptizie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘCHIOP adj. v. șontâcăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘCHIOP s. v. pietin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘCHIOPA vb. v. șchiopăta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCUIPA vb. 1. a expectora. 2. (reg.) a hraconi, (Mold. și Bucov.) a stupi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘCHIOP adj. (pop.) cotonog, (reg.) pedestru, șantaliu, șchiopat, șoncăit, șont, șonțit, ștrol, (reg. și depr.) șchiopîrnog, șoiog, șonc, (prin Ban. și Transilv.) șodîlc, (prin Olt. și Munt.) șontrop, (înv.) șchiopător, (fam. și depr.) șontîcăit, șovîlcăit, (fam.) șontorog. (Om ~; cal ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șchiop s. v. PIETIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șchiopa vb. v. ȘCHIOPĂTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
scuipa (-p, at), vb. – 1. A elimina salivă. – Var. scuipi, sch(i)u(o)pi, st(i)ui, Banat șchi(o)pi, știpi, știpa, Mold. stupi, stuchi, scupi. Mr. ascuchiu, ascuchire, megl. scupés, scupiri. Lat. conspuĕre, prin intermediul unor rezultate populare care se pare că nu au variat încă din epoca romană. Cu reducerea normală a lui ns › s, rezultatul *cospuĕre (montañés, port. cuspir) ar fi ajuns la o metateză *scupuere › *scupire (v. fr. escopir, sp. escupir), care explică și rezultatul rom. Totuși interpretările variază mult. S-a propus o evoluție *exconspuĕre › excuppere (G. Paris, Rom., XVI, 153); *esconspῑre (Cornu, Rom., IX, 130; Pușcariu 1556; Tiktin); *expuĕre (Cihac, I, 249; Koerting 3374); *scuppῑre, de origine imitativă (Meyer-Lübke, ZRPh., X, 173; REW 8014); *stupῑre (Densusianu, Hlr., 197); *sputāre (Meyer 336); *conspāre (Pascu, I, 43). Forma cea mai veche este scuipi, la Coresi; dacă se ține cont de var., este de uz general (ALR, I, 87). Der. scuipat (var. scuipit, scuipătură, stupit, stupitură), s. n. (faptul de a scuipa); scuipătoare, s. f. (vas în care se scuipă; Arg., gură).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchiop (-oapă), adj. – Olog, cotonog, cu un picior mai scurt, șontorog. – Mr., megl. șcl’op, istr. șliop. Lat. cloppus (Pușcariu 1550; REW 1997; Tiktin), cf. v. fr., prov. clop. Rom. presupune *scloppus, cf. alb. škjep (Philippide, II, 643), fr. écloper; s- s-ar putea explica prin lat. ex-, sau poate printr-o contaminare cu lat. stloppus „zgomot”, cf. v. it. schioppo „plescăit, trosnet”, care s-ar fi zis pentru zgomotul ritmic al mersului, cf. cat. esclop „copită”. Uz general (ALR, I, 71). Der. șchiopa, vb. (a merge, a rămîne șchiop; a ciomăgi), cuvînt de uz general (ALR, I, 95), pe care Tiktin și Candrea îl derivă din lat. exclǒppāre; șchioapă, s. f. (palmă), numită așa, căci măsurînd ceva cu degetul mare și arătătorul deschis, repetarea mișcării seamănă cu o șchiopătare); șchiopăta, vb. (a umbla șontîc; a proceda greșit), probabil prin intermediul unei der. expresive din lat. exclǒppitāre, după Pușcariu 1549 și Candrea; din *cloppicāre, cu schimbul de suf., după Tiktin și REW 1996); șchiopă(tă)tură, s. f. (șchiopătare); șchiopesc, adj. (de șchiop); șchiopește, adv. (ca șchiopii); șchiopî(r)c, interj. (imită șchiopătatul); șchiopîrlan, s. m. (șchiop), cu un suf. expresiv, cf. țopîrlă, ciocîrlă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șchiopi, șchiopesc, vb. IV (reg.; despre ființe) a face să devină șchiop.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchioapa v. hodoroaga.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchiopu v. luncanul.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PETRU ȘCHIOPUL, domn al Moldovei (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591, din 1589 asociat cu fiul său Ștefan). Supus marii boerimi. Politica sa a nemulțumit populația țării, care a susținut pe diverși competitori la domnie, pretinși urmași ai lui Ioan-Vodă cel Viteaz.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCUPI v. Skopje.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a scuipa contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de orientare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a scuipa foc expr. (d. oameni) a fi furios / mânios.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și scuipa bojocii expr. (pop.) a fi bolnav de tuberculoză.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și scuipa fierea expr. a vorbi cu ură.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și scuipa plămânii expr. 1. a tuși des, cu expectorație bogată. 2. a depune eforturi deosebite fără a obține rezultatele scontate.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scuipa, scuip v. i. (intl.) 1. a trăda. 2. a mărturisi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A28) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
adjectiv (A28) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
adjectiv (A28) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V35) Surse flexiune: DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V35) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
scuipa, scuipverb
- 1. A elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stupi
- Moșul scuipă cu necaz. DUMITRIU, N. 171. DLRLC
- Cuscrul Ilie își trase un pumn în căciulă și scuipă printre dinți. SADOVEANU, O. VII 351. DLRLC
- Unii... scuipau în fluviu cu dispreț, intrau în cafenea ca să-și urmeze discuțiile și jocurile întrerupte. BART, E. 283. DLRLC
- 1.1. A arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Orheianu își repezi din șa trupu’ nainte, scuipă pe Șoimaru și ridică asupră-i buzduganul. SADOVEANU, O. VII 170. DLRLC
- M-am dus la boieri să mă jăluiesc. Și boierul, în loc de un cuvînt bun, m-a scuipat drept în obraz, de față cu slugile sale. CREANGĂ, A. 159. DLRLC
- 1.1.1. A-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). DEX '09 DLRLC
- Colonelul gîndi: chiorul de Jimborean merge de bună samă la divizie să raporteze. Generalul are să-l scuipe. CAMILAR, N. I 80. DLRLC
- Mi-ai pus pe umeri cît ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și cîne eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vînt! COȘBUC, P. I 207. DLRLC
-
-
- 1.2. A da, a azvârli ceva afară din gură. DEX '09 DLRLC
- Bolborosi, scuipînd apă. DUMITRIU, N. 162. DLRLC
- Numai cîțiva dinți are. – Pe ceilalți, spune, i-am scuipat de cînd am fost dat ordonanță la ofițer. STANCU, D. 245. DLRLC
- Vîrful țigării îl scuipă scîrbit peste balustradă în mare. C. PETRESCU, Î. I 3. DLRLC
- Scuipă îngrozit, însă în loc de sînge azvîrli țiuitoarea. SAHIA, N. 108. DLRLC
- Spun! izbuti să scuipe glas sulgerul. SADOVEANU, Z. C. 130. DLRLC
- 1.2.1. A da ceva afară din gâtlej sau din plămâni. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: expectora
- A-și scuipa plămânii = se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc și expectorează des. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A-și scuipa plămânii = se spune pentru a arăta că cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fără rezultatele scontate). DEX '09 DEX '98
-
- A scuipa sânge = a avea o hemoptizie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
-
- 2. A elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură. DEX '09 DEX '98
- 2.1. A arunca ceva cu forță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Motorul bătea și scuipa dintr-o țeavă spre nori. SADOVEANU, M. C. 28. DLRLC
- M-am pierdut... Printre munții de pucioasă care scuipă și se rup Aruncîndu-și bolovanii în văzduhurile roșii. EFTIMIU, Î. 63. DLRLC
- Lumînarea de seu sfîrîia și scuipa tot mai des din feștila cu miros. I. BOTEZ, ȘC. 70. DLRLC
- Artileria grea scuipa obuz după obuz. CAMILAR, N. I 285. DLRLC
- Parcă zboară, Parcă-noată, Scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un val-vîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. TOPÎRCEANU, B. 43. DLRLC
-
-
etimologie:
- *scupire DEX '09 DEX '98
șchiop, șchioapăadjectiv
- 1. Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipsește un picior; care șchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șontâcăit
- Era o cățea albă, șchioapă de cînd o împușcase. REBREANU, R. I 149. DLRLC
- Un ciocîrlan șchiop se vede viind, cît ce putea. CREANGĂ, P. 93. DLRLC
- Cînd era mică, a căzut din scrînciob și de atunci e cam șchioapă. NEGRUZZI, S. I 59. DLRLC
- Leșii-n vale, pe sub plopi, Se crucesc, se cred miopi – Ce văd ei? Din cetățuie Doi cu doi, vreo zece șchiopi. COȘBUC, P. I 329. DLRLC
- 1.1. (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. DEX '09 DEX '98
- 1.2. (Despre versuri) Cu unitățile metrice incomplete; cu imperfecțiuni de ritm sau rimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Neavînd învăț și normă, Fantazia fără formă Rătăcit-a vai! cu mersul: Negru-i gîndul, șchiop e versul. EMINESCU, O. IV 292. DLRLC
-
-
etimologie:
- *excloppus DEX '09 DEX '98
șchiopa, șchiopezverb
- 1. A deveni șchiop. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ș-au tocit potcoavele, au șchiopat și i-am lăsat în drum. DELAVRANCEA, O. II 110. DLRLC
- Împăratul l-a-ntrebat Cum... de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. DLRLC
-
-
- Astă fată bine joacă, Numai are că cam șchioapă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. DLRLC
-
etimologie:
- *excloppare DEX '09 DEX '98
- șchiop DEX '09 DEX '98