2 definiții pentru schingiuitor
Explicative DEX
schingiuitor, ~oare smf, a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 39 / P: ~giu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: schingiui + -tor] 1-2 (D. oameni) (Persoană) care torturează.
Ortografice DOOM
schingiuitor adj. m., pl. schingiuitori; f. sg. și pl. schingiuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: schingiuitor
schingiuitor adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)