15 definiții pentru schimnică / schivnică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIMNICĂ, schimnice, s. f. Călugăriță care duce o viață aspră, de privațiuni, departe de lume; pustnică. – Variantă: schivnică s. f.

SCHIMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. Pustnic, sihastru. [Var.; (rar) schivnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĭnikŭ.

SCHIVNIC, -Ă s. m. și f. v. schimnic.

SCHIVNIC, -Ă s. m. și f. v. schimnic.

schimnic, ~ă [At: PRAV. 258 / V: schivn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv скимьникъ] 1 smf Persoană (laic sau călugăr) care, din motive religioase, trăiește izolată de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: pustnic, (liv) ascet (1), (înv) aschitac, aschitean, (rar) schimonah. 2 a Care aparține schimnicului (1). 3-4 a Privitor la schimnic (1) sau la schimnicie. 5-6 a Specific schimnicului (1) sau schimniciei Si: (îvr) pustiesc. 7 smf (Pan) Persoană care duce o viață retrasă, izolată de societate (și extrem de cumpătată) Si: ascet (2), pustnic.

SCHIMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schivnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.

SCHIMNIC ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!schimnică/schivnică (rar) s. f., g.-d. art. schimnicei/ schivnicei; pl. schimnice/schivnice

schimnică s. f., g.-d. art. schimnicei; pl. schimnice

!schivnică s. f., g.-d. art. schivnicei; pl. schivnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHIMNIC s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ trăiește izolat de societate.)

Intrare: schimnică / schivnică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimnică
  • schimnica
plural
  • schimnice
  • schimnicele
genitiv-dativ singular
  • schimnice
  • schimnicei
plural
  • schimnice
  • schimnicelor
vocativ singular
  • schimnică
  • schimnico
plural
  • schimnicelor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schivnică
  • schivnica
plural
  • schivnice
  • schivnicele
genitiv-dativ singular
  • schivnice
  • schivnicei
plural
  • schivnice
  • schivnicelor
vocativ singular
  • schivnică
  • schivnico
plural
  • schivnicelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

schimnic, schimnici / schivnic, schivnicisubstantiv masculin
schimnică, schimnice / schivnică, schivnicesubstantiv feminin

  • 1. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182. DLRLC
    • format_quote Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67. DLRLC
    • format_quote [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.