SCHIMNICÍE, schimnicii, s. f. (Rar) 1. Starea, viața de schimnic; pustnicie, sihăstrie. 2. Locuință a schimnicului. [Var.: schivnicíe s. f.] – Schimnic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHIMNICÍE ~i f. 1) Viață de schimnic; sihăstrie; pustnicie. 2) Loc unde trăiește un schimnic. /schimnic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHIMNICÍE s. 1. v. asceză. 2. v. schit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHIMNICÍE s. v. izolare, singurătate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schimnicíe s. f., art. schimnicía, g.-d. art. schimnicíei; pl. schimnicíi, art. schimnicíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink