opțiuni
  • info

2 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl. A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. [Var.; (rar) schivnici vb. IV] – Din schimnic.

schimnici [At: ZILOT, CRON. 75 / V: ~ivnici, (reg) ~isi, ~ivnisi[1] / Pzi: ~icesc / E: schimnic] 1-2 vir (Rar) A (se) sihăstri. 3 vt (Reg; îf schimnisi, schivnisi) A economisi. 4-5 vtr A-și restrânge cheltuielile. 6 vr (Pex) A se zgârci.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: schivinisi — LauraGellner

SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.

SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl.. A se face schimnic. Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35. ♦ Intranz. A duce viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37.

A SCHIMNICI ~esc intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic

A SE SCHIMNICI mă ~esc intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. /Din schimnic

SCHIMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. Pustnic, sihastru. [Var.; (rar) schivnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĭnikŭ.

SCHIVNIC, -Ă s. m. și f. v. schimnic.

SCHIVNIC, -Ă s. m. și f. v. schimnic.

SCHIVNICI vb. IV v. schimnici.

schimnic, ~ă [At: PRAV. 258 / V: schivn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv скимьникъ] 1 smf Persoană (laic sau călugăr) care, din motive religioase, trăiește izolată de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: pustnic, (liv) ascet (1), (înv) aschitac, aschitean, (rar) schimonah. 2 a Care aparține schimnicului (1). 3-4 a Privitor la schimnic (1) sau la schimnicie. 5-6 a Specific schimnicului (1) sau schimniciei Si: (îvr) pustiesc. 7 smf (Pan) Persoană care duce o viață retrasă, izolată de societate (și extrem de cumpătată) Si: ascet (2), pustnic.

schivinisi[1] v vz schimnici

  1. În definiția principală, această variantă are forma: schivnisi — LauraGellner

schivnic, ~ă smf, a vz schimnic

schivnici v vz schimnici

SCHIMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schivnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.

SCHIMNIC, schimnici, s. m. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume; pustnic. Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182. Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67. [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342. – Variantă: schivnic (SADOVEANU, P. M. 279, HOGAȘ, M. N. 143) s. m.

SCHIVNIC s. m. v. schimnic.

SCHIMNIC ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku

schimnic a. și m. pustnic: maica schimnică suspină BOL. [Slav. SKIMĬNIKŬ (v. schimă)].

schímnic m. (vsl. skimĭnikŭ, îmbrăcat în rasă, shimĭnikŭ, călugăr, d. skima, schimă; rus. shimnik, schimnic). Ascet, sihastru. – Vechĭ și sh- (vsl. sh-). Azĭ și schivnic (invers ca în pivniță, pimn-, rivnesc, rimn-). Fem. -ă.

2) schimnicésc v. intr. (d. schimnic). Trăĭesc ca schimnic. V. refl. Mă fac schimnic.

schívnic V. schimnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!schimnici/schivnici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se schimnicește/se schivnicește, imperf. 3 sg. se schimnicea/ se schivnicea; conj. prez. 3 să se schimnicească/să se schivnicească

schimnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimnicesc, imperf. 3 sg. schimnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. schimnicească

!schivnic s. m., pl. schivnici

!schivnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă schivnicesc, 3 sg. se schivnicește, imperf. 1 sg. mă schivniceam; conj. prez. 1 sg. să mă schivnicesc, 3 să se schivnicească; imper. 2 sg. afirm. schivnicește-te; ger. schivnicindu-mă

!schimnic/schivnic (rar) s. m., pl. schimnici/schivnici

schivnic v. schimnic

schivnici v. schimnici

schimnic s. m., pl. schimnici

schimnic.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHIMNICI vb. v. pustnici.

SCHIMNICI vb. a (se) pustnici, a (se) sihăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)

SCHIMNIC s. v. pustnic.

SCHIMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc.

SCHIMNIC s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ trăiește izolat de societate.)

schimnic adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC.

Intrare: schimnic / schivnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimnic
  • schimnicul
  • schimnicu‑
plural
  • schimnici
  • schimnicii
genitiv-dativ singular
  • schimnic
  • schimnicului
plural
  • schimnici
  • schimnicilor
vocativ singular
  • schimnicule
  • schimnice
plural
  • schimnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schivnic
  • schivnicul
  • schivnicu‑
plural
  • schivnici
  • schivnicii
genitiv-dativ singular
  • schivnic
  • schivnicului
plural
  • schivnici
  • schivnicilor
vocativ singular
  • schivnicule
  • schivnice
plural
  • schivnicilor
Intrare: schimnici / schivnici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimnici
  • schimnicire
  • schimnicit
  • schimnicitu‑
  • schimnicind
  • schimnicindu‑
 singular plural
  • schimnicește
  • schimniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimnicesc
 (să)
  • schimnicesc
  • schimniceam
  • schimnicii
  • schimnicisem
a II-a (tu)
  • schimnicești
 (să)
  • schimnicești
  • schimniceai
  • schimniciși
  • schimniciseși
a III-a (el, ea)
  • schimnicește
 (să)
  • schimnicească
  • schimnicea
  • schimnici
  • schimnicise
plural I (noi)
  • schimnicim
 (să)
  • schimnicim
  • schimniceam
  • schimnicirăm
  • schimniciserăm
  • schimnicisem
a II-a (voi)
  • schimniciți
 (să)
  • schimniciți
  • schimniceați
  • schimnicirăți
  • schimniciserăți
  • schimniciseți
a III-a (ei, ele)
  • schimnicesc
 (să)
  • schimnicească
  • schimniceau
  • schimniciră
  • schimniciseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schivnici
  • schivnicire
  • schivnicit
  • schivnicitu‑
  • schivnicind
  • schivnicindu‑
 singular plural
  • schivnicește
  • schivniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schivnicesc
 (să)
  • schivnicesc
  • schivniceam
  • schivnicii
  • schivnicisem
a II-a (tu)
  • schivnicești
 (să)
  • schivnicești
  • schivniceai
  • schivniciși
  • schivniciseși
a III-a (el, ea)
  • schivnicește
 (să)
  • schivnicească
  • schivnicea
  • schivnici
  • schivnicise
plural I (noi)
  • schivnicim
 (să)
  • schivnicim
  • schivniceam
  • schivnicirăm
  • schivniciserăm
  • schivnicisem
a II-a (voi)
  • schivniciți
 (să)
  • schivniciți
  • schivniceați
  • schivnicirăți
  • schivniciserăți
  • schivniciseți
a III-a (ei, ele)
  • schivnicesc
 (să)
  • schivnicească
  • schivniceau
  • schivniciră
  • schivniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

schimnici, schimnicesc / schivnici, schivnicescverb

  • 1. A se face schimnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pustelnici pustnici sihăstri
    • format_quote Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37. DLRLC
etimologie:
  • schimnic DEX '98 DEX '09

schimnic, schimnici / schivnic, schivnicisubstantiv masculin
schimnică, schimnice / schivnică, schivnicesubstantiv feminin

  • 1. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume. DEX '09 DLRLC
    sinonime: ascet pustnic sihastru
    • format_quote Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182. DLRLC
    • format_quote Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67. DLRLC
    • format_quote [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.