2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

schilăvit, ~ă a [At: PANN, E. IV, 60/25 / Pl: ~iți, ~e / E: schilăvi] (Îrg) Schilodit (1).

SCHILĂVI, schilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) schilodi. – Din schilav.

SCHILĂVI, schilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) schilodi. – Din schilav.

chilăvit, ~ă a vz schilăvit

schilăvi vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: șc~ / Pzi: ~vesc / E: schilav] (Îrg) 1-2 A (se) schilodi (1).

SCHILĂVI, schilăvesc, vb. IV. Tranz. A schilodi. I-a dat un pumn, încît a amețit, dar în urmă i-a părut rău și i-a zis: Draga mea, acum te-am adus, acum să te schilăvesc, iartă-mă. RETEGANUL, P. III 80.

schilăvésc și (vechĭ) chi- v. tr. (sîrb. kilaviti, a cauza hernie). Rar. Fac schilav, schilodesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

schilăvi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilăvesc, 3 sg. schilăvește, imperf. 1 schilăveam; conj. prez. 1 sg. să schilăvesc, 3 să schilăvească

schilăvi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilăvesc, imperf. 3 sg. schilăvea; conj. prez. 3 să schilăvească

schilăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilăvesc, imperf. 3 sg. schilăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. schilăvească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHILĂVIT adj., s. v. mutilat, schilod, schilodit.

schilăvit adj., s. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT.

SCHILĂVI vb. v. mutila, schilodi.

Intrare: schilăvit
schilăvit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schilăvit
  • schilăvitul
  • schilăvitu‑
  • schilăvi
  • schilăvita
plural
  • schilăviți
  • schilăviții
  • schilăvite
  • schilăvitele
genitiv-dativ singular
  • schilăvit
  • schilăvitului
  • schilăvite
  • schilăvitei
plural
  • schilăviți
  • schilăviților
  • schilăvite
  • schilăvitelor
vocativ singular
plural
chilăvit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilăvit
  • chilăvitul
  • chilăvitu‑
  • chilăvi
  • chilăvita
plural
  • chilăviți
  • chilăviții
  • chilăvite
  • chilăvitele
genitiv-dativ singular
  • chilăvit
  • chilăvitului
  • chilăvite
  • chilăvitei
plural
  • chilăviți
  • chilăviților
  • chilăvite
  • chilăvitelor
vocativ singular
plural
Intrare: schilăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schilăvi
  • schilăvire
  • schilăvit
  • schilăvitu‑
  • schilăvind
  • schilăvindu‑
singular plural
  • schilăvește
  • schilăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schilăvesc
(să)
  • schilăvesc
  • schilăveam
  • schilăvii
  • schilăvisem
a II-a (tu)
  • schilăvești
(să)
  • schilăvești
  • schilăveai
  • schilăviși
  • schilăviseși
a III-a (el, ea)
  • schilăvește
(să)
  • schilăvească
  • schilăvea
  • schilăvi
  • schilăvise
plural I (noi)
  • schilăvim
(să)
  • schilăvim
  • schilăveam
  • schilăvirăm
  • schilăviserăm
  • schilăvisem
a II-a (voi)
  • schilăviți
(să)
  • schilăviți
  • schilăveați
  • schilăvirăți
  • schilăviserăți
  • schilăviseți
a III-a (ei, ele)
  • schilăvesc
(să)
  • schilăvească
  • schilăveau
  • schilăvi
  • schilăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

schilăvit, schilăviadjectiv

schilăvi, schilăvescverb

  • 1. învechit popular A (se) schilodi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I-a dat un pumn, încît a amețit, dar în urmă i-a părut rău și i-a zis: Draga mea, acum te-am adus, acum să te schilăvesc, iartă-mă. RETEGANUL, P. III 80. DLRLC
etimologie:
  • schilav DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.