SCHILODÍRE, schilodiri, s. f. Acțiunea de a (se) schilodi și rezultatul ei; schilodeală; mutilare. – V. schilodi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHILODÍRE s. v. mutilare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schilodíre s. f., g.-d. art. schilodírii; pl. schilodíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SCHILODÍ ~ésc tranz. A face să se schilodească; a mutila; a sluți. /Din schilod
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SCHILODÍ mă ~ésc intranz. A deveni schilod; a pierde integritatea fizică. /Din schilod
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHILODÍ vb. (MED.) 1. v. mutila. 2. a (se) ologi, (înv. și reg.) a (se) calici. (S-a ~ la picior.) 3. a (se) ciungi. (S-a ~ la o mână.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHILODÍ vb. v. deflora, dezvirgina.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schilodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodésc, imperf. 3 sg. schilodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. schilodeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink