schiagrafie sf [At: DN³ / P: schi-a~ / S și: skiagrafie / Pl: ~ii / E: fr skiagraphie] (Liv) Radiografie.

SCHIAGRAFIE s.f. Radiografie. [Pron. schi-a-, scris și skiagrafie, gen. -iei. / < fr. skiagraphie, cf. gr. skia – umbră, graphein – a scrie].

SCHIAGRAFIE s. f. radiografie. (< fr. skiagraphie)

skiagrafie sf vz schiagrafie

SKIAGRAFIE s.f. v. schiagrafie.

schiagrafie s. f., art. schiagrafia, g.-d. art. schiagrafiei; pl. schiagrafii

SCHIA- (SKIA-, SCIA-) „umbră, umbros”. ◊ gr. skia „umbră” > fr. schia-, skia-, it. schia- și scia-, germ. skia-, engl. skia- > rom. schia-, skia- și scia-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante și animale) care prezintă afinitate pentru locurile umbroase; ~fite (sciafite) (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în locuri umbrite; ~grafie (sciagrafie, skiagrafie) (v. -grafie), s. f., înregistrare pe film fotografic a imaginii structurale a unui obiect, cu ajutorul razelor X; ~gramă (skiagramă) (v. -gramă), s. f., probă obținută prin sciagrafie; ~scop (skiascop) (v. -scop), s. n., aparat folosit pentru determinarea obiectivă a refracției oculare prin schiascopie; ~scopie (skiascopie) (v. -scopie), s. f., măsurare a refracției ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în cîmpul pupilar; ~scotometrie (skiascotometrie) (v. scoto-, v. -metrie₁), s. f., măsurare a timpului de întrerupere a percepției zonei obscure în cursul perimetricii.