schia vi [At: PREDA, R. 124 / P: schi-a / Pzi: ~iez / E: fr skier] 1 A merge, a se deplasa lunecând pe zăpadă cu schiurile (1). 2 A practica schiul (2).

SCHIA, schiez, vb. I. Intranz. A practica sportul cu schiurile.

SCHIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „umbră”, „umbros”, „umbrit”. [Pron. schi-a-, var. scia-. / < fr. skia, cf. gr. skia].

SCHIA¹ vb. intr. a luneca pe zăpadă cu schiurile, a face schi (2). (< fr. skier)

SCHIA²-/SCIA-/SCIADO-/SCIO- elem. „umbră, umbros”, „umbrelă”. (< fr. skia-, sciado-, scio-, cf. gr. skia, -ados)

A SCHIA ~ez intranz. A se da cu schiurile. [Sil. schi-a] /<fr. skier

schie sf [At: ANTIPA, P. 790 / Pl: ~ii / E: nct] (Mol) Prăjină cu care luntrașul împinge ciobaca Si: (reg) drughineață (2). corectat(ă)

SCIA- v. schia-.

SCIA-, SCIADO- elem. schia²-.

SCIO- elem. schia²-

schia (a ~) (desp. schi-a) vb., ind. prez. 1 sg. schiez (desp. schi-ez), 3 schiază, 1 pl. schiem; conj. prez. 1 sg. să schiez, 3 să schieze; ger. schiind (desp. schi-ind)

schia (a ~) (schi-a) vb., ind. prez. 3 schiază, 1 pl. schiem (schi-em); conj. prez. 3 să schieze; ger. schiind (schi-ind)

schia vb., ind. prez. 1 sg. schiez, 3 sg. și pl. schiază (sil. schi-a-), 1 pl. schiem; conj. prez. 3 sg. și pl. schieze (sil. schi-e-); ger. schiind

schia (ind. prez. 3 sg. și pl. schiază, 1 pl. schiem, ger. schiind)

SCHIA- (SKIA-, SCIA-) „umbră, umbros”. ◊ gr. skia „umbră” > fr. schia-, skia-, it. schia- și scia-, germ. skia-, engl. skia- > rom. schia-, skia- și scia-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante și animale) care prezintă afinitate pentru locurile umbroase; ~fite (sciafite) (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în locuri umbrite; ~grafie (sciagrafie, skiagrafie) (v. -grafie), s. f., înregistrare pe film fotografic a imaginii structurale a unui obiect, cu ajutorul razelor X; ~gramă (skiagramă) (v. -gramă), s. f., probă obținută prin sciagrafie; ~scop (skiascop) (v. -scop), s. n., aparat folosit pentru determinarea obiectivă a refracției oculare prin schiascopie; ~scopie (skiascopie) (v. -scopie), s. f., măsurare a refracției ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în cîmpul pupilar; ~scotometrie (skiascotometrie) (v. scoto-, v. -metrie₁), s. f., măsurare a timpului de întrerupere a percepției zonei obscure în cursul perimetricii.

schie, schii, (reg.) prăjină cu care luntrașul împinge ciobaca (luntrea); drughineață.

SCIA-, v. SCHIA-.

SCIO- „umbră, umbros”. ◊ gr. skia „umbră” > fr. scio-, engl. id., germ. id. > rom. scio-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care prezintă afinitate pentru locurile umbrite; ~fite (v. -fit), s. f. pl., sciadofite*; ~graf (v. -graf), s. m., pictor antic care excela în sciografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Arta de a picta umbrele. 2. Metodă de a calcula ora după lungimea umbrelor.