13 definiții pentru scheunătură
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHEUNĂTURĂ, scheunături, s. f. Sunet ascuțit și repetat de durere sau de bucurie scos de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.
scheunătură sf [At: CONTEMPORANUL, VII2, 3 / P: sche-u~ / V: (reg) schiaun~, șche~ / Pl: ~ri / E: scheuna + -ătură] 1-3 Schelălăială (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHEUNĂTURĂ, scheunături, s. f. Sunete ascuțite și repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SCHEUNĂTURĂ, scheunături, s. f. Chelălăitură. Pe deal se aud niște scheunături jalnice și lungi, parcă a pustiu. CONTEMPORANUL, VIIII 3. – Variantă: șcheunătură (CAMILAR, N. II 425) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scheunătúră f., pl ĭ. Glasu cîneluĭ care scheaună. – Și schion- și cheun-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
schiaunătură sf vz scheunătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șcheunătură sf vz scheunătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘCHEUNĂTURĂ s. f. v. scheunătură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scheunătură (rar) (desp. sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunăturii; pl. scheunături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scheunătură (rar) (sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunăturii; pl. scheunături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scheunătură s. f. (sil. sche-u-), g.-d. art. scheunăturii; pl. scheunături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHEUNĂTURĂ s. v. schelălăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHEUNĂTURĂ s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, (rar) scheaun. (~ de cîine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sche-u-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scheunătură, scheunăturisubstantiv feminin
- 1. Sunet ascuțit și repetat de durere sau de bucurie scos de un animal, mai ales de un câine. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chelălăitură schelălăit scheunare schiaun
- Pe deal se aud niște scheunături jalnice și lungi, parcă a pustiu. CONTEMPORANUL, VIIII 3. DLRLC
-
etimologie:
- Scheuna + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98