3 intrări
45 de definiții
din care- explicative (31)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHEUNARE, scheunări, s. f. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei; p. ext. scheunătură. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.
SCHEUNARE, scheunări, s. f. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei; p. ext. scheunătură. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
scheunare sf [At: COȘBUC, P. II, 174 / P: sche-u~ / V: (reg) ~eon~, schie~ / Pl: ~nări / E: scheuna] 1-3 Schelălăială (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHEUNARE, scheunări, s. f. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei. (Atestat în forma scheonare) Cîinii se domoliră și cu căscături și cu scheonări se traseră în deal la oi. GALACTION, O. I 283. – Variantă: (rar) scheonare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.: despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiauna v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiona v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scauoi v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scăoi v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scăuăi[1] v vz scheuna
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scăui v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scăuna v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scheuna vir [At: EMINESCU, O. IV, 81 / P: sche-u~ / V: (reg) schiaona, schiauăna, schiau~, schiauona, schie~, schioni, schiuăna, schiuna, scauoi[1], scăoi (Pzi: și 3 scăoie), (Pzi: 3 scăuăiește), scăui (Pzi: 3 scăuiește), scău~, șcău~, șcheaona, șcheuna, șchiauna, șchiauona, știau~ / Pzi: scheaun, (rar) scheun / E: fo cf scheau] 1-2 A schelălăi (1-2). corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiaona v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiauăna v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiauna v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiauona v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schieuna v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schieunare sf vz scheunare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schioni v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiuăna v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiuna v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șcheuna v vz scheuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SCHEAUNA vb. I v. scheuna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHEONARE s. f. v. scheunare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre cîini, uneori și despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate (de durere, mai rar de bucurie), a chelălăi. Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162. A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431. Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211. ◊ Refl. Fig. Poate cînd te-oi privi atît... scheunîndu-te ca un cîine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. – Variante: scheauna, șcheuna (CAMILAR, N. I 153) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘCHEUNA vb. I v. scheuna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCHIAUNA vb. I. v. scheuna.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SCHEUNA pers. 3 scheaună intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite și jalnice. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge prefăcut fără lacrimi și cu glas înăbușit; a scânci. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scheunà v. Mold. a schelălăi: câinele a scheunat. [Onomatopee (din scheu-scheu! ce exprimă lătratul dureros al câinilor)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schéun, a -á v. intr. (rudă cu schincănesc și scîncesc. Cp. cu mĭeun). Gem, schelălăĭesc foarte încet, cum fac cîniĭ cînd așteaptă la ușă și nu li se deschide saŭ aŭ altă nemulțămire saŭ și cînd se gudură: scheunînd ușor, dădea din coadă (VR 1911, 12, 419), scheaună, să scheune. – Și schion, a schioni (Munt. est.) și cheun, a cheuna (Munt. vest CL. 1910, 5, 551 și Trans. Agrb. Înt. 24).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scheunare (desp. sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunării; pl. scheunări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scheunare (sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunării; pl. scheunări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scheunare s. f. (sil. sche-u-), g.-d. art. scheunării; pl. scheunări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scheuna (a ~) (a schelălăi) (desp. sche-u-) vb., ind. prez. 3 scheaună, imperf. 3 pl. scheunau; conj. prez. 3 să scheaune
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scheuna (a ~) (sche-u-) vb., ind. prez. 3 scheaună; conj. prez. 3 să scheaune
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scheuna vb. (sil. sche-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. scheaună; conj. prez. 3 sg. și pl. scheaune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scheuna (ind. prez. 3 sg. și pl. scheaună)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
schiaun, schiauni 2, schiaună 3, scheunăm 1 pl., scheune 3 conj., scheunam 1 imp., scheuna inf.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHEUNARE s. v. schelălăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHEUNARE s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHEUNA vb. v. schelălăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHEUNA vb. a chelălăi, a schelălăi, (reg.) a țilăi. (Cîinele ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
scheuna (schiaun, -at), vb. – 1. A lătra, a chelălăi. – 2. A țipa, a se văita. – Var. cheuna, chiauna, schiauna, șcheuni, schiona. Creație expresivă, bazată pe *chiau, care imită glasul plîngăreț al cîinelui, cf. chiu și chefni, mieuna < miau. Tiktin a intuit caracterul imitativ al creației, dar a pornit de la o bază *sklab, imposibilă în rom. După părerea greșită a lui Cihac, II, 330, din sl. skomati „a geme”. – Der. scheunătură, s. f. (lătrătură).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
scheuna, scheaun v. i. (d. oameni) a se văita, a (se) plânge
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sche-u-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: sche-u-na
verb (V29) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V29) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V2.2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V2.2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scheunare, scheunărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: schelălăit
- Cîinii se domoliră și cu căscături și cu scheonări se traseră în deal la oi. GALACTION, O. I 283. DLRLC
- 1.1. Scheunătură. DEX '09 DEX '98sinonime: scheunătură
-
etimologie:
- scheuna DEX '09 DEX '98
scheuna, scheaunverb
- 1. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162. DLRLC
- A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431. DLRLC
- Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211. DLRLC
-
- Poate cînd te-oi privi atît... scheunîndu-te ca un cîine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98