SCHÉPSIS s. n. (Fam.) Minte, pricepere, judecată; perspicacitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită). – Din ngr. sképsis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÉPSIS n. fam. Capacitate de pătrundere în esența lucrurilor; perspicacitate; pricepere. ◊ Cu ~ cu socoteală; cu chibzuință. /<ngr. sképsis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÉPSIS s.n. (Fam.) Minte, pricepere; perspicacitate. ♦ Cu schepsis = cu judecată, cu chibzuință. [< gr. skepsis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÉPSIS s. n. (fam.) minte, pricepere; perspicacitate. ♦ cu ~ = cu judecată, cu chibzuință, gândit. (< gr. skepsis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHÉPSIS s. v. acuitate, agerime, calcul, chibzuială, chibzuință, chibzuire, clarviziune, cugetare, cumințenie, cumpăt, cumpătare, gândire, înțelepciune, judecată, măsură, meditare, meditație, minte, moderație, pătrundere, perspicacitate, rațiune, reflectare, reflecție, reflexie, socoteală, socotință, subtilitate, tact.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schépsis s. n. – 1. (Înv.) Analiză, investigare. – 2. Sens, semnificație. Ngr. σϰέψις (Gáldi 248). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

schépsis s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink