2 definiții pentru Schengen
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+Schengen (germ.) [pron. șengăn] s. propriu n. (spațiul ~)
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SCHENGEN, Acordurile de la ~, convenție încheiată la Schengen (Luxembourg) în 1985 de către Franța, Germania, Belgia, Luxembourg, Olanda, privind libera circulație a persoanelor în „spațiul S.” și o politică comună față de alte state privind vizele de intrare, fișiere informatizate și controlul la graniță. În 1990, a aderat Italia în 1992, Portugalia, Spania, Grecia; în 1995, Austria; în 1996, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia. În 2001, Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Elveția.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Schengen
Schengen
substantiv propriu (SP001MS) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |