2 definiții pentru Schengen

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+Schengen (germ.) [pron. șengăn] s. propriu n. (spațiul ~)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCHENGEN, Acordurile de la ~, convenție încheiată la Schengen (Luxembourg) în 1985 de către Franța, Germania, Belgia, Luxembourg, Olanda, privind libera circulație a persoanelor în „spațiul S.” și o politică comună față de alte state privind vizele de intrare, fișiere informatizate și controlul la graniță. În 1990, a aderat Italia în 1992, Portugalia, Spania, Grecia; în 1995, Austria; în 1996, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia. În 2001, Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Elveția.

Intrare: Schengen
Schengen
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Schengen
  • Schengenul
plural
genitiv-dativ singular
  • Schengenului
plural
vocativ singular
plural