schencăní, pers. 3 sg. schencănéște, vb. IV (reg.) 1. (despre câini) a scheuna. 2. (în forma: schincăni; despre copii) a scânci.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

SCHENCĂNÍRE s. f. v. SCHENCĂNI. [DAR]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink