3 intrări

52 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

schelălăire sf [At: ISER, 192 / V: (rar) schil~ / Pl: ~ri / E: schelălăi] 1-3 Schelălăială (1-3).

CHELĂLĂI, pers. 3 chelălăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică.

CHELĂLĂI, pers. 3 chelălăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică.

SCHELĂLĂI, pers. 3 schelălăie, vb. IV. Intranz. A chelălăi. – Pref. s- + chelălăi.

chelălăi vi [At: BIBLIA (1688), 47 / V: schechi~, chiol~, ~lăcăi, sche~, schi~, schelălui, schilăi, schiol~, (reg) cherlăi, chie~ / Pzi: ~ies și ~lăi / E: fo cf (s)cheuna, chiloman] 1 (D. cîini sau d. vulpe, spc d. copoi sau d. căței) A scoate sunete plângătoare, ascuțite și dese (de durere sau, mai rar, de bucurie sau când găsesc vânat). 2 (Pan; d. copii) A plânge continuu Si: a scânci, a zmârcăi. 3 (Îf schelălăi) A geme.

chilălău sms vz chelălăi[1]

  1. Care este verb !?! — gall

schelălăi [At: KLEIN, D. 420 / V: (reg) scăl~, scelâlâi, șchelui, ~ăloi, ~ălui, ~elăi, ~erlăi, ~erl~, schilăi, schil~, schiol~, schirloloi, schiuli, șchil~, ștelălui / Pzi: 3 schelălăie, (rar) ~ește / E: s- + chelălăi] 1 vi (D. câini, pgn, d. alte animale) A scoate sunete plângătoare, ascuțite și repetate (de obicei de durere) Si: a chelălăi (1), a scheuna (1), (reg) a schencăni (1). 2-3 vir (D. oameni, mai ales d. copii mici; dep; pan) A plânge (continuu, strident) Si: a scheuna (2). 4 vt (Mun; îf scherlăi; c. i. copii) A bate (făcând să plângă, să urle).

schilălăire sf vz schelălăire

SCHELĂLĂI vb. IV v. chelălăi.

CHELĂLĂI, chelălăi, vb. IV. Intranz. (Despre cîini sau, rar, despre alte animale) A scoate urlete plîngătoare, ascuțite și dese. V. scheuna. Dar dată că lighioanele încep să chelălăie. GALACTION, O. I 49. Aiurit de huiduituri, de amenințările puștilor și de loviturile tinichelii, nenorocitul animal fugea făcînd niște salturi nebunești și chelălăind într-un chip infernal. CARAGIALE. O. II 77. Dolfa rău chelălăia. TEODORESCU, P. P. 515. ◊ Fig. (Rar, despre oameni) Copiii tremură, se feresc, încep să chelălăie. STANCU, D. 156. – Variante: schelălăi (LESNEA, I. 127, ALECSANDRI, P. III 206, ȘEZ. VII 66), schilăi (RETEGANUL, P. IV 46), schiolălăi (HOGAȘ, M. N. 187) vb. IV.

CHELĂLĂI, pers. 3 chelălăie, vb. IV. Intranz. (Despre cîini sau, rar, despre alte animale) A scoate urlete plîngătoare, ascuțite și dese. [Var.: schelălăi vb. IV] – Onomatopee.

A CHELĂLĂI ~iește intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete ascuțite și tânguitoare; a scheuna. 2) fig. pop. (mai ales despre copii) A plânge cu sunete dese. [Sil. -lă-i] /Onomat.

A SCHELĂLĂI pers. 3 schelălăie intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite, dese și repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge cu sughițuri dese și repetate. /s + a chelălăi

chelălăi v. 1. a urla văitându-se (de câini când îi bate rău cineva); 2. fig. a plânge neîncetat (de copii). [Onomatopee].

schelălăì v. a chelălăi: (câinii) schelălăesc sălbatic, rod oasele deoparte AL. [V. chelălăì].

chelácăĭ, a -ăcăí v. intr. (ung. kelekólálni, a te zvîrcoli). Munt. est. Chelălăĭesc, vorbind de cînĭ. Iron. Plîng, scîncesc. V. refl. Chelălăĭesc. Plîng, scîncesc.

chelălăĭésc v. intr. (ca și chelacăĭ). Vest. Țip de durere, vorbind de cînĭ. – Și schelălăĭesc (Munt. Mold.) chĭolălăĭesc, schĭolălăĭesc și schĭórlăĭ (Mold.), chilălăĭesc, schilălăĭesc și (Olt.) schílăĭ și -ĭésc.

chilălăĭésc, V. chelălăĭesc.

chĭolălăĭésc, V. chelălăĭesc.

schilă(lă)ĭésc V. chelălăĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 chelălăie, imperf. 3 pl. chelălăiau; conj. prez. 3 să chelălăie

schelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 schelălăie, imperf. 3 pl. schelălăiau; conj. prez. 3 să schelălăie

chelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 chelălăie, imperf. 3 sg. chelălăia; conj. prez. 3 să chelălăie

*schelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 schelălăie, imperf. 3 sg. schelălăia; conj. prez. 3 să schelălăie

chelălăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chelălăie, imperf. 3 sg. chelălăia

schelălăi vb., ind. prez. 3 sg. schelălăie

schelălăesc, -lăește 3, -lăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHELĂLĂI vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a țilăi. (Câinele ~.)

CHELĂLĂI vb. a schelălăi, a scheuna, (reg.) a țilăi. (Cîinele ~.)

SCHELĂLĂI vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a țilăi. (Cîinele ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chelălăi (-ăesc, -it), vb. – A scheuna (despre cîini). – Var. schelălăi. Creație expresivă, cf. ngr. ϰελρίζω „a murmura”, prov. quila, fr. (Marne) quialer, cu aceeași accepție. – Der. chelălăială, chelălăitură, chelălăit, chilălău, s. f. și n. (scheunat). Cf. schilă.

Intrare: schelălăire
schelălăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelălăire
  • schelălăirea
plural
  • schelălăiri
  • schelălăirile
genitiv-dativ singular
  • schelălăiri
  • schelălăirii
plural
  • schelălăiri
  • schelălăirilor
vocativ singular
plural
schilălăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chelălăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chelălăi
  • chelălăire
  • chelălăit
  • chelălăitu‑
  • chelălăind
  • chelălăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chelălăie
(să)
  • chelălăie
  • chelălăia
  • chelălăi
  • chelălăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chelălăie
(să)
  • chelălăie
  • chelălăiau
  • chelălăi
  • chelălăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schelălăi
  • schelălăire
  • schelălăit
  • schelălăitu‑
  • schelălăind
  • schelălăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • schelălăie
(să)
  • schelălăie
  • schelălăia
  • schelălăi
  • schelălăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • schelălăie
(să)
  • schelălăie
  • schelălăiau
  • schelălăi
  • schelălăiseră
chiolălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chilălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chilălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chelăcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schilăi
  • schilăire
  • schilăit
  • schilăitu‑
  • schilăind
  • schilăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • schilăie
(să)
  • schilăie
  • schilăia
  • schilăi
  • schilăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • schilăie
(să)
  • schilăie
  • schilăiau
  • schilăi
  • schilăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schiolălăi
  • schiolălăire
  • schiolălăit
  • schiolălăitu‑
  • schiolălăind
  • schiolălăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • schiolălăie
(să)
  • schiolălăie
  • schiolălăia
  • schiolălăi
  • schiolălăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • schiolălăie
(să)
  • schiolălăie
  • schiolălăiau
  • schiolălăi
  • schiolălăiseră
Intrare: schelălăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schelălăi
  • schelălăire
  • schelălăit
  • schelălăitu‑
  • schelălăind
  • schelălăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • schelălăie
(să)
  • schelălăie
  • schelălăia
  • schelălăi
  • schelălăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • schelălăie
(să)
  • schelălăie
  • schelălăiau
  • schelălăi
  • schelălăiseră
schilăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștelălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șchilălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șchelui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schirloloi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schilălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scherlălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scherlăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schelăloi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schelăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scelâlâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiolălăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schelălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chelălăiverb

  • 1. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar iată că lighioanele încep să chelălăie. GALACTION, O. I 49. DLRLC
    • format_quote Aiurit de huiduituri, de amenințările puștilor și de loviturile tinichelii, nenorocitul animal fugea făcînd niște salturi nebunești și chelălăind într-un chip infernal. CARAGIALE. O. II 77. DLRLC
    • format_quote Dolfa rău chelălăia. TEODORESCU, P. P. 515. DLRLC
    • format_quote figurat rar (Despre oameni) Copiii tremură, se feresc, încep să chelălăie. STANCU, D. 156. DLRLC
etimologie:

schelălăiverb

etimologie:
  • Prefix s- + chelălăi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.