3 intrări
52 de definiții
din care- explicative (40)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
schelălăire sf [At: ISER, 192 / V: (rar) schil~ / Pl: ~ri / E: schelălăi] 1-3 Schelălăială (1-3).
CHELĂLĂI, pers. 3 chelălăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHELĂLĂI, pers. 3 chelălăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
SCHELĂLĂI, pers. 3 schelălăie, vb. IV. Intranz. A chelălăi. – Pref. s- + chelălăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chelăcăi v vz chelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chelălăi vi [At: BIBLIA (1688), 47 / V: schechi~, chiol~, ~lăcăi, sche~, schi~, schelălui, schilăi, schiol~, (reg) cherlăi, chie~ / Pzi: ~ies și ~lăi / E: fo cf (s)cheuna, chiloman] 1 (D. cîini sau d. vulpe, spc d. copoi sau d. căței) A scoate sunete plângătoare, ascuțite și dese (de durere sau, mai rar, de bucurie sau când găsesc vânat). 2 (Pan; d. copii) A plânge continuu Si: a scânci, a zmârcăi. 3 (Îf schelălăi) A geme.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chilălăi v vz chelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chilălău sms vz chelălăi[1]
- Care este verb !?! — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiolălăi v vz chelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scălălăi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scelâlâi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schelăi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schelălăi [At: KLEIN, D. 420 / V: (reg) scăl~, scelâlâi, șchelui, ~ăloi, ~ălui, ~elăi, ~erlăi, ~erl~, schilăi, schil~, schiol~, schirloloi, schiuli, șchil~, ștelălui / Pzi: 3 schelălăie, (rar) ~ește / E: s- + chelălăi] 1 vi (D. câini, pgn, d. alte animale) A scoate sunete plângătoare, ascuțite și repetate (de obicei de durere) Si: a chelălăi (1), a scheuna (1), (reg) a schencăni (1). 2-3 vir (D. oameni, mai ales d. copii mici; dep; pan) A plânge (continuu, strident) Si: a scheuna (2). 4 vt (Mun; îf scherlăi; c. i. copii) A bate (făcând să plângă, să urle).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schelăloi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schelălui v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scherlăi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scherlălăi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schilăi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schilălăi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schilălăire sf vz schelălăire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiolălăi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schirloloi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schiuli v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șchelui v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchilălăi v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștelălui v vz schelălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCHELĂLĂI vb. IV v. chelălăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHELĂLĂI vb. IV v. chelălăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHELĂLĂI, chelălăi, vb. IV. Intranz. (Despre cîini sau, rar, despre alte animale) A scoate urlete plîngătoare, ascuțite și dese. V. scheuna. Dar dată că lighioanele încep să chelălăie. GALACTION, O. I 49. Aiurit de huiduituri, de amenințările puștilor și de loviturile tinichelii, nenorocitul animal fugea făcînd niște salturi nebunești și chelălăind într-un chip infernal. CARAGIALE. O. II 77. Dolfa rău chelălăia. TEODORESCU, P. P. 515. ◊ Fig. (Rar, despre oameni) Copiii tremură, se feresc, încep să chelălăie. STANCU, D. 156. – Variante: schelălăi (LESNEA, I. 127, ALECSANDRI, P. III 206, ȘEZ. VII 66), schilăi (RETEGANUL, P. IV 46), schiolălăi (HOGAȘ, M. N. 187) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCHILĂI vb. IV v. chelălăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHIOLĂLĂI vb. IV v. chelălăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHELĂLĂI, pers. 3 chelălăie, vb. IV. Intranz. (Despre cîini sau, rar, despre alte animale) A scoate urlete plîngătoare, ascuțite și dese. [Var.: schelălăi vb. IV] – Onomatopee.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A CHELĂLĂI ~iește intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete ascuțite și tânguitoare; a scheuna. 2) fig. pop. (mai ales despre copii) A plânge cu sunete dese. [Sil. -lă-i] /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SCHELĂLĂI pers. 3 schelălăie intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite, dese și repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge cu sughițuri dese și repetate. /s + a chelălăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chelălăi v. 1. a urla văitându-se (de câini când îi bate rău cineva); 2. fig. a plânge neîncetat (de copii). [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
schelălăì v. a chelălăi: (câinii) schelălăesc sălbatic, rod oasele deoparte AL. [V. chelălăì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chelácăĭ, a -ăcăí v. intr. (ung. kelekólálni, a te zvîrcoli). Munt. est. Chelălăĭesc, vorbind de cînĭ. Iron. Plîng, scîncesc. V. refl. Chelălăĭesc. Plîng, scîncesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chelălăĭésc v. intr. (ca și chelacăĭ). Vest. Țip de durere, vorbind de cînĭ. – Și schelălăĭesc (Munt. Mold.) chĭolălăĭesc, schĭolălăĭesc și schĭórlăĭ (Mold.), chilălăĭesc, schilălăĭesc și (Olt.) schílăĭ și -ĭésc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chilălăĭésc, V. chelălăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chĭolălăĭésc, V. chelălăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schilă(lă)ĭésc V. chelălăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
schĭolăi- V. chelăi-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 chelălăie, imperf. 3 pl. chelălăiau; conj. prez. 3 să chelălăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
schelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 schelălăie, imperf. 3 pl. schelălăiau; conj. prez. 3 să schelălăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 chelălăie, imperf. 3 sg. chelălăia; conj. prez. 3 să chelălăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*schelălăi (a ~) vb., ind. prez. 3 schelălăie, imperf. 3 sg. schelălăia; conj. prez. 3 să schelălăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chelălăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chelălăie, imperf. 3 sg. chelălăia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schelălăi vb., ind. prez. 3 sg. schelălăie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schelălăesc, -lăește 3, -lăiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CHELĂLĂI vb. v. schelălăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHELĂLĂI vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a țilăi. (Câinele ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CHELĂLĂI vb. a schelălăi, a scheuna, (reg.) a țilăi. (Cîinele ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHELĂLĂI vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a țilăi. (Cîinele ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chelălăi (-ăesc, -it), vb. – A scheuna (despre cîini). – Var. schelălăi. Creație expresivă, cf. ngr. ϰελρίζω „a murmura”, prov. quila, fr. (Marne) quialer, cu aceeași accepție. – Der. chelălăială, chelălăitură, chelălăit, chilălău, s. f. și n. (scheunat). Cf. schilă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
chelălăiverb
- 1. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dar iată că lighioanele încep să chelălăie. GALACTION, O. I 49. DLRLC
- Aiurit de huiduituri, de amenințările puștilor și de loviturile tinichelii, nenorocitul animal fugea făcînd niște salturi nebunești și chelălăind într-un chip infernal. CARAGIALE. O. II 77. DLRLC
- Dolfa rău chelălăia. TEODORESCU, P. P. 515. DLRLC
- (Despre oameni) Copiii tremură, se feresc, încep să chelălăie. STANCU, D. 156. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
schelălăiverb
etimologie:
- Prefix s- + chelălăi. DEX '09