SCHELÉTIC, -Ă, scheletici, -ce, adj. (Despre ființe) Cu înfățișare de schelet (1); (prin exagerare) foarte slab, uscat. – Din fr. squelettique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHELÉTIC ~că (~ci, ~ce) (despre ființe) Care are aspect de schelet; asemănător unui schelet. /<fr. squelettique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHELÉTIC, -Ă adj. Referitor la schelet. ♦ (Despre ființe) Foarte slab, slăbănog, uscat. [< fr. squelettique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHELÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la schelet. 2. (despre ființe) foarte slab, slăbănog, uscat. (< fr. squelettique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCHELÉTIC adj. v. slab.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

schelétic adj. m., pl. schelétici; f. sg. schelétică, pl. schelétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink