scheau i [At: UDRESCU, GL. / E: fo] (Mun; are) Cuvânt care redă sunetul caracteristic pe care îl scot câinii Vz ham!

schiau sm vz șcheau

șcheau [At: MOXA, 373/11 / V: (înv) schiau, șicheai sm / Pl: ~ei / E: ml sclavus] (Înv) 1 sm Persoană de origine slavă. 2 sm (Spc) Bulgar (2). 3 am (D. oameni) Simplu. 4 am (D. oameni) Necioplit.

șicheai sm vz șcheau

Șcheaŭ m., pl. Șcheĭ (mlat. *Sclavus, Slavus, Slav, alb. škĭa, Bulgar; it. schiavo, fr. esclave, sp. esclavo, pg. escravo, sclav. V. sclav). Bulgar saŭ Sîrb (Vechĭ). Șcheiĭ din Brașov, un cartier al Brașovuluĭ, locuit odinioară de Bulgarĭ, astăzĭ romanizațĭ (numițĭ și Trocarĭ).

ȘCHEAU s. v. slav, slavon.

șcheau s. v. SLAV. SLAVON.

scheau! interj. (reg.; adesea repetat) cuvânt care redă sunetul caracteristic pe care îl scot câinii; ham!.