2 definiții pentru sceptriform
Ortografice DOOM
sceptriform adj. m., pl. sceptriformi; f. sg. sceptriformă, pl. sceptriforme
Jargon
SCEPTRI- „toiag, sceptru”. ◊ L. sceptrum „nuia, vargă” > fr. sceptri- > rom. sceptri-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de toiag sau de sceptru.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: sceptriform
sceptriform adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sceptriform, sceptriformăadjectiv
- 1. În formă de toiag sau de sceptru. DETS
etimologie:
- sceptri- + -form dexonline
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.