căutare avansată
11 definiții pentru „scepticism”   declinări

SCEPTICÍSM s. n. 1. Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoștințe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia. 2. Atitudine de neîncredere, de îndoială față de cineva sau de ceva. – Din fr. scepticisme.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SCEPTICÍSM s. n. 1. Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoștințe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia. 2. Atitudine de neîncredere, de îndoială față de cineva sau de ceva. – Din fr. scepticisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ioana_cristina | Semnalează o greșeală | Permalink

scepticísm s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCEPTICÍSM s. 1. (rar) pironism. (~ul unei concepții.) 2. v. îndoială.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCEPTICÍSM n. 1) Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii lumii obiective. 2) Atitudine de neîncredere, de îndoială față de ceva. /<fr. scepticisme, lat. scepticismus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCEPTICÍSM s.n. 1. Concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism. 2. Atitudine de rezervă, de îndoială, neîncredere față de ceva. [Cf. fr. scepticisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCEPTICÍSM s. n. 1. concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism. 2. atitudine de neîncredere, de îndoială. (< fr. scepticisme)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

scepticísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scepticism n. doctrină filozofică a celor ce admiteau în principiu că nimica nu e sigur.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* scepticízm n. (d. sceptic). O doctrină a unor filosofĭ ca admiteaŭ în principiŭ că nimica nu e cert. Pin. ext. Neîncredere, îndoĭală: a primi o veste cu scepticizm. – Principaliĭ reprezentanțĭ aĭ scepticizmuluĭ aŭ fost în antichitate Pirone (fundatoru), Enesidem Agripa și Sextu Empiricu, ĭar în timpurile maĭ noĭ Montaigne și Bayle.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SCEPTICÍSM (< fr. {i}) s. n. 1. Credință potrivit căreia nu este posibilă obținerea unei cunoașteri sigure despre cum sunt lucrurile în realitate, atitudinea recomandată fiind cea de „suspendare a judecății” mai degrabă decât de încredere în produse îndoielnice ale rațiunii. S. vechi include două mișcări: cea întemeiată de Pyrrhon (sec. 4-3 î. Hr.) și ș. Academiei (sec. 3-1 î. Hr.); în plus Xenophan, Gorgias, Socrate sunt, de obicei, asociați cu s. În epoca modernă, s. este promovat de Montaigne, Bayle, Hume, ultimul formulând un s. moderat care admite credințele cotidiene datorate tradiției. O formă contemporană de s. este failibilismul. 2. Atitudine de îndoială sau de neîncredere cu privire la capacitatea ori la intenția reală a oamenilor de a realiza idealurile pe care le proclamă etc.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink