SCENO- v. scenă (6) [în DN].

SCEN(O)- elem. „scenă, teatru”. (< fr. scén/o/-, cf. lat. scaena, gr. skene)

SCEN- v. scenă (6) [în DN].

SCENĂ s.f. 1. Parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. Teatru; arta dramatică. ◊ A părăsi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune în scenă = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesă determinată fie de intrarea sau ieșirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de acțiune. ♦ (P. ext.) Scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întîmplare, într-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o acțiune sau o activitate. 5. Acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Ceartă, ieșire violentă, scandal. // (În forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) scenă”. [Pron. sce-. / < fr. scène, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adăpost, refugiu].

SCENO- „scenă, teatru”. ◊ gr. skene „cort, adăpost” > fr. scéno-, it. id., engl. id. > rom. sceno-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., arta de a picta și de a așeza decorurile în teatru; ~logie (v. -logie₁), s. f., artă a punerii în scenă a spectacolelor; ~pegie (v. -pegie), s. f., sărbătoare a vechilor evrei, închinată amintirii vieții lor nomade din deșert.