SCÉNIC, -Ă, scenici, -ce, adj. 1. Care aparține scenei (1), privitor la scenă. ◊ Spațiu scenic = parte a scenei expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor. Perspectivă scenică = vedere de ansamblu a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului, de teatru. – Din fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÉNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scenă; caracteristic scenei. Artă ~că. ◊ Spațiu ~ parte a scenei unde se desfășoară jocul artiștilor. 2) Care corespunde cerințelor scenei de teatru. Vorbire ~că. /<fr. scénique, it. scenico
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÉNIC, -Ă adj. 1. În legătură cu scena, referitor la scenă. ♦ Spațiu scenic = partea scenei expusă vederii publicului; perspectivă scenică = vedere generală a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului; de teatru. [Pron. sce-. / cf. fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus, gr. skenikos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÉNIC, -Ă adj. 1. în legătură cu scena, referitor la scenă. 2. adaptat teatrului; de teatru. (< fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÉNIC adj. 1. v. regizoral. (Concepție ~.) 2. teatral.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scénic adj. m., pl. scénici; f. sg. scénică, pl. scénice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink