16 definiții pentru scelerată

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCELERAT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri și crime; om mârșav, ticălos, criminal. ♦ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

scelerat, [At: NEGULICI / V: șc~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr scélérat] (Liv) 1-2 smf, a Ticălos. 3-4 smf, a Criminal (1-2). 5 a ( D. fapte, acțiuni, însușiri etc. ale oamenilor) Care este caracteristic unui scelerat (1). 6 a Care aparține unui scelerat (1). 7 a Care este făcut de un scelerat Si: ticălos.

SCELERAT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal. ◊ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

SCELERAT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. Persoană vinovată de nelegiuiri și crime (sau socotită capabilă să le săvîrșească); mîrșav, ticălos, criminal. Strîngeți-vă rîndurile... Copleșiți prin impetuozitatea caracterului vostru pe toți scelerații, toți aristocrații. CAMIL PETRESCU, T. II 518. Durerea mea e mare... Și ea se mai mărește Fiindcă sceleratul ce l-a ucis trăiește! MACEDONSKI, O. II 159. Curata destăinuire a acestui scelerat... răsculă o mișcare de ură în toată adunarea. BĂLCESCU, O. I 103. ◊ (Adjectival) E autorul unor măsuri scelerate. BOGZA, A. Î. 507. Principi și miniștri scelerați. BOLINTINEANU, O. 258. – Variantă: (învechit) șcelerat, -ă (ALEXANDRESCU, M. 239) s. m. și f.

ȘCELERAT, -Ă adj.[1] v. scelerat.

  1. Varianta menționată la intrarea SCELERAT este etichetată ca s. m. și f. gall

SCELERAT, -Ă adj., s.m. și f. Criminal, ucigaș, nelegiuit, mîrșav. [< fr. scélérat, cf. lat. sceleratus < scelus – omor, nelegiuire].

SCELERAT, -Ă adj., s. m. f. criminal, ucigaș, nelegiuit, ticălos. (< fr. schélérat, lat. sceleratus)

SCELERAT ~tă (~ți, ~te) și substantival livr. (despre persoane) Care a săvârșit sau este în stare să săvârșească o crimă; criminal. /<fr. scélerat

scelerat a. 1. culpabil sau capabil de crime mari; 2. criminal perfid. ║ m. om scelerat.

* scelerát, -ă adj. (lat. sceleratus). Criminal: suflet scelerat, purtare scelerată. Adv. În mod scelerat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scelera (livr.) s. f., g.-d. art. sceleratei; pl. scelerate

scelera (livr.) s. f., g.-d. art. sceleratei; pl. scelerate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCELERAT adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.)

Intrare: scelerată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scelera
  • scelerata
plural
  • scelerate
  • sceleratele
genitiv-dativ singular
  • scelerate
  • sceleratei
plural
  • scelerate
  • sceleratelor
vocativ singular
  • scelera
  • scelerato
plural
  • sceleratelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șcelera
  • șcelerata
plural
  • șcelerate
  • șceleratele
genitiv-dativ singular
  • șcelerate
  • șceleratei
plural
  • șcelerate
  • șceleratelor
vocativ singular
  • șcelera
  • șcelerato
plural
  • șceleratelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scelerat, scelerațisubstantiv masculin
scelera, sceleratesubstantiv feminin

  • 1. livresc Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri și crime; om mârșav. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Strîngeți-vă rîndurile... Copleșiți prin impetuozitatea caracterului vostru pe toți scelerații, toți aristocrații. CAMIL PETRESCU, T. II 518. DLRLC
    • format_quote Durerea mea e mare... Și ea se mai mărește Fiindcă sceleratul ce l-a ucis trăiește! MACEDONSKI, O. II 159. DLRLC
    • format_quote Curata destăinuire a acestui scelerat... răsculă o mișcare de ură în toată adunarea. BĂLCESCU, O. I 103. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Om scelerat. DEX '09 DEX '98
    • format_quote (și) adjectival E autorul unor măsuri scelerate. BOGZA, A. Î. 507. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Principi și miniștri scelerați. BOLINTINEANU, O. 258. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.