scarlat s [At: DRLU / V: schirlet / Pl: ? / E: it scarlatto, lat scarlatus] (Înv) 1 Stofă de culoare stacojie. 2 (Nob) Culoare stacojie.

schirlet s vz scarlat

schirlet n. od. un fel de materie stacojie: tâmbar negru de schirlet. [Turc. ISKERLET (din it. scarlato); v. șocărlat].

schirlét n., pl. urĭ (turc. iskerlet, d. it. scarlatto. V. șocîrlat). Vechĭ. Un fel de stofă stacojie saŭ și alt-fel: un timbar negru de schirlet (Șăĭn.).

schirlet (-turi), s. n. – Numele unei stofe de culoare stacojie; culoare roșie. It. scarlato, prin intermediul tc. iskerlet (Candrea). Este dubletul lui șocîrlat, s. n. (înv., Mold., țesătură stacojie), prin intermediul mag. sakarlát.

scarlat s.n. (înv.) 1. stofă de culoare stacojie. 2. culoare stacojie.

schirlet s.n. (înv.) un fel de țesătură.

SCARLAT cf. lat. med. scarlatum „catifea roșie” (Rel p. 396). ital. scarletta, ngr. σϰαρλᾶτον, tc. iskerlet „ștofă (sau numai culoare) stacojie”; antroponim grec, echivalat cu apuseanul Carol, adus la noi după 1600. 1. – zis și Carol Vîrnav (RI VI 65); – zis Carol Rosetti, – Calimah Vvd; Scărlati (BCl V 37); Scărlăt/escu; -easca, -ești, -oaia ss. 2. Cu afer.: Cărlat, S. (BCI V 34); -i (ib. 36); Cărlate (Sur XI). 3. Scărlet (Tec I; Costin; BCI I) zis și Scrălei (Sd XVI 183, 196). 4. Scherlet 1602 (17 B I 53, II 278). 5. Cu afer. și sincopă: Cherlești s. fostul jud. Olt (IO 7) < *Scherlet + ești. 6. Scîrlet (Bir I; Arh etc.).