scarificație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr scarification, lat scarificatio, -onis] 1-3 Scarificare (1-3).

SCARIFICAȚIE, scarificații, s. f. Scarificare.

SCARIFICAȚIE s.f. Scarificare. [Gen. -iei, var. scarificațiune s.f. / cf. it. scarificazione, fr. scarification].

SCARIFICAȚIE s. f. scarificare. (< fr. scarification, lat. scarificatio)

scarificațiune sf vz scarificație

SCARIFICAȚIUNE s.f. v. scarificație.

* scarificațiúne f. (lat. scarificátio, -ónis). Chir. Acțiunea de a sacrifica. – Și -áție, dar. ob. -áre.

scarificație (desp. -ți-e) s. f., art. scarificația (desp. -ți-a), g.-d. art. scarificației; pl. scarificații, art. scarificațiile (desp. -ți-i-)

scarificație (-ți-e) s. f., art. scarificația (-ți-a), g.-d. art. scarificației; pl. scarificații, art. scarificațiile (-ți-i-)

scarificație s. f. (sil. -ți-e), art. scarificația (sil. -ți-a), g.-d. art. scarificației; pl. scarificații, art. scarificațiile (sil. -ți-i-)

SCARIFICAȚIE s. v. scarificare.

SCARIFICAȚIE s. (MED.) scarificare. (~ pielii.)