2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRBIT, -Ă, scârbiți, -te, adj. (Despre oameni) Plin de scârbă; îngrețoșat, dezgustat. ♦ (Reg.) întristat, supărat. – V. scârbi.

SCÂRBIT, -Ă, scârbiți, -te, adj. (Despre oameni) Plin de scârbă; îngrețoșat, dezgustat. ♦ (Reg.) întristat, supărat. – V. scârbi.

scârbit2, a [At: PSALT. 80 / V: (reg) ~âlb~ / Pl: ~iți, ~e / E: scârbi] 1 (Îvr) Supărat. 2 (Îvr) Amărât (2). 3 (Îvr) Enervat (2). 4 (Îvr) Speriat. 5 Înfricoșător. 6 (D. oameni) Cuprins de scârbă1 (9) Si: îngrețoșat, dezgustat (1). 7 Care s-a săturat, s-a plictisit (de cineva sau de ceva) Si: sătul (3). 8 (D. manifestările oamenilor, d. fața, ochii, privirea lor etc.) Care exprimă scârbă1 (9). 9 (Înv) Scârbos (1).

scârbit1 sn [At: CORESI, TETR. 56 / Pl: ? / E: scârbi] 1 (Îvr) Supărare. 2 Amărăciune (3). 3 (Reg) Boală (cu grețuri) nedefinită mai îndeaproape.

SCÂRBI, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.

SCÂRBI, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.

scârbi [At: PSALT. 52 / Pzi: ~besc / E: slv скръбѣти] 1-3 vitr A (se) supăra. 4-6 vitr A (se) amărî. 7 vr (Reg) A boci (la sau după un mort). 8 vr (Înv) A regreta. 9 vr (Înv) A se mânia. 10 vr A urî. 11 vr (Reg) A se răsti1 (la cineva). 12 vrr (Reg) A se ciondăni. 13-14 vrt(f) A avea sau a face să aibă o senzație ori un sentiment de scârbă1 (9) față de cineva sau de ceva Si: a (se) dezgusta (1-2), a (se) îngrețoșa. 15 vr (Rar) A renega.

SCÎRBI, scîrbesc, vb. IV. Refl. 1. A avea aversiune față de cineva sau de ceva, a se îngrețoșa, a se dezgusta, a-i fi silă, scîrbă. Cînii se scîrbesc de carnea lupului. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Tranz. A produce scîrbă, a dezgusta. A început să mă scîrbească de cînd am văzut că-și pune mintea cu flăcăii. REBREANU, I. 108. 2. (Învechit și arhaizant) A se întrista, a se supăra, a se amărî. Atuncea popasul nostru-i cu întîrziere, prietine Ilie. Mie asta-mi place. – Nici eu nu pot să spun că mă scîrbesc. SADOVEANU, Z. C. 58. Iar de sărăcie... au de defăimarea oamenilor să nu te scîrbești. STĂNOIU, C. I 150. Știu că are să se scîrbească cînd o auzi de moartea surori-sa. BOLINTINEANU, O. 352. 3. (Învechit) A se înfuria, a se mînia. Se scîrbi Mihai cînd auzi de la Sigismund că vrea să închine țara neamțului. ISPIRESCU, M. V. 35.

SCÎRBIT, -Ă, scîrbiți, -te, adj. 1. Cuprins de scîrbă, de silă, de aversiune; dezgustat. Ozun mușcă în dinți cartonul țigării și se depărtă scîrbit. C. PETRESCU, C. V. 254. Părăsi scîrbită casa și pe oamenii aceștia care-și temeau atît de grozav viața. AGÎRBICEANU, S. P. 49. Tata a oftat adînc, împingînd cu lingura, scîrbit, către marginea mesei, cele două jucării lucitoare. SAHIA, N. 60. 2. (Regional) Întristat, supărat, amărît. Suparat, ca vai de capul lui, știi, ca omul cînd își pierde copilașii, șădea și el scîrbit pe-o creangă de fag și nu zicea nimic. ȘEZ. III 185. Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat, Și atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. JARNÍK.BÎRSEANU, D. 221. 3. (Învechit) Mîniat, înfuriat. Atunci sultanul, scîrbit pe dînsul, îl trimise surghiun la Malgara. ISPIRESCU, M. V. 31.

A SCÂRBI ~esc tranz. 1) A face să se scârbească; a umple de scârbă; a amărî; a întrista; a mâhni; a posomorî. 2) A face să simtă scârbă, dezgust; a dezgusta; a îngrețoșa. /<sl. skrubéti

A SE SCÂRBI mă ~esc intranz. A fi cuprins de scârbă; a deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî. /<sl. skrubéti

scârbì v. 1. a-i fi cuiva scârbă: se scârbește de toate; 2. a se mâhni: auzind acestea, împăratul se scârbi foarte POP.

scîrbésc v. tr. (d. scîrbă; vsl. skrŭbietĭ, a fi întristat; sîrb. skrbiti se, a avea grijă). Întristez, măhnesc. Îngrețoșez, dezgust: abuzu l-a scîrbit de tutun. V. refl. Mă măhnesc. Mă dezgust. – Vechĭ oscîrbesc (vsl. oskr-).

scîrbít, -ă adj. (d. scîrbesc). Măhnit. Dezgustat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scârbit adj. m., pl. scârbiți; f. sg. scârbită, pl. scârbite

scârbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbesc, 3 sg. scârbește, imperf. 1 scârbeam; conj. prez. 1 sg. să scârbesc, 3 să scârbească

scârbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbesc, imperf. 3 sg. scârbea; conj. prez. 3 să scârbească

scârbi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbesc, imperf. 3 sg. scârbea; conj. prez. 3 sg. și pl. scârbească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂRBIT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, enervat, furios, indispus, infam, iritat, îndârjit, îndurerat, înfuriat, întărâtat, întristat, înverșunat, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mâhnit, mâniat, mânios, mârșav, necăjit, nedemn, nelegiuit, nemernic, nervos, netrebnic, pornit, rușinos, scelerat, supărat, surescitat, ticălos, trist.

SCÂRBIT adj. 1. dezgustat, îngrețoșat, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit. 2. plictisit, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit.

SCÂRBI vb. v. agasa, amărî, boci, căi, căina, cutremura, enerva, indispune, irita, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoșa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, jeli, jelui, lamenta, mâhni, mânia, necăji, plictisi, plânge, pocăi, regreta, sâcâi, supăra, tângui, tremura, văicări, văita, zgudui.

SCÂRBI vb. 1. v. îngrețoșa. 2. v. dezgusta.

scîrbi vb. v. AGASA. AMĂRÎ. BOCI. CĂI. CĂINA. CUTREMURA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCRÎNCENA. ÎNDURERA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNFURIA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. ÎNTRISTA. JELI. JELUI. LAMENTA. MÎHNI. MÎNIA. NECĂJI. PLICTISI. PLÎNGE. POCĂI. REGRETA. SÎCÎI. SUPĂRA. TÎNGUI. TREMURA. VĂICĂRI. VĂITA. ZGUDUI.

SCÎRBI vb. 1. a se îngrețoșa, (reg.) a se silnici. (S-a ~ de atîta mîncare.) 2. a (se) dezgusta, a (se) îngrețoșa, a (se) sătura, (reg.) a (se) scîrboli, (Mold. și Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) lehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreța, a (se) îngrețălui, (fam. fig.) a (i se) acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.)

SCÎRBIT adj. 1. dezgustat, îngrețoșat, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit. 2. plictisit, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit.

scîrbit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. ENERVAT. FURIOS. INDISPUS. INFAM. IRITAT. ÎNDÎRJIT. ÎNDURERAT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNTRISTAT. ÎNVERȘUNAT. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎHNIT. MÎNIAT. MÎNIOS. MÎRȘAV. NECĂJIT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERVOS. NETREBNIC. PORNIT. RUȘINOS. SCELERAT. SUPĂRAT. SURESCITAT. TICĂLOS. TRIST.

Intrare: scârbit
scârbit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârbit
  • scârbitul
  • scârbitu‑
  • scârbi
  • scârbita
plural
  • scârbiți
  • scârbiții
  • scârbite
  • scârbitele
genitiv-dativ singular
  • scârbit
  • scârbitului
  • scârbite
  • scârbitei
plural
  • scârbiți
  • scârbiților
  • scârbite
  • scârbitelor
vocativ singular
plural
scâlbit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scârbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârbi
  • scârbire
  • scârbit
  • scârbitu‑
  • scârbind
  • scârbindu‑
singular plural
  • scârbește
  • scârbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârbesc
(să)
  • scârbesc
  • scârbeam
  • scârbii
  • scârbisem
a II-a (tu)
  • scârbești
(să)
  • scârbești
  • scârbeai
  • scârbiși
  • scârbiseși
a III-a (el, ea)
  • scârbește
(să)
  • scârbească
  • scârbea
  • scârbi
  • scârbise
plural I (noi)
  • scârbim
(să)
  • scârbim
  • scârbeam
  • scârbirăm
  • scârbiserăm
  • scârbisem
a II-a (voi)
  • scârbiți
(să)
  • scârbiți
  • scârbeați
  • scârbirăți
  • scârbiserăți
  • scârbiseți
a III-a (ei, ele)
  • scârbesc
(să)
  • scârbească
  • scârbeau
  • scârbi
  • scârbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scârbit, scârbiadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Plin de scârbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ozun mușcă în dinți cartonul țigării și se depărtă scîrbit. C. PETRESCU, C. V. 254. DLRLC
    • format_quote Părăsi scîrbită casa și pe oamenii aceștia care-și temeau atît de grozav viața. AGÎRBICEANU, S. P. 49. DLRLC
    • format_quote Tata a oftat adînc, împingînd cu lingura, scîrbit, către marginea mesei, cele două jucării lucitoare. SAHIA, N. 60. DLRLC
    • 1.1. regional Amărât, supărat, întristat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Suparat, ca vai de capul lui, știi, ca omul cînd își pierde copilașii, șădea și el scîrbit pe-o creangă de fag și nu zicea nimic. ȘEZ. III 185. DLRLC
      • format_quote Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat, Și atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. JARNÍK.BÎRSEANU, D. 221. DLRLC
  • 2. învechit Mâniat, înfuriat. DLRLC
    • format_quote Atunci sultanul, scîrbit pe dînsul, îl trimise surghiun la Malgara. ISPIRESCU, M. V. 31. DLRLC
etimologie:
  • vezi scârbi DEX '98 DEX '09

scârbi, scârbescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A simți sau a produce scârbă; a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînii se scîrbesc de carnea lupului. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote A început să mă scîrbească de cînd am văzut că-și pune mintea cu flăcăii. REBREANU, I. 108. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv regional A (se) întrista, a (se) supăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Atuncea popasul nostru-i cu întîrziere, prietine Ilie. Mie asta-mi place. – Nici eu nu pot să spun că mă scîrbesc. SADOVEANU, Z. C. 58. DLRLC
    • format_quote Iar de sărăcie... au de defăimarea oamenilor să nu te scîrbești. STĂNOIU, C. I 150. DLRLC
    • format_quote Știu că are să se scîrbească cînd o auzi de moartea surori-sa. BOLINTINEANU, O. 352. DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A se înfuria, a se mânia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se scîrbi Mihai cînd auzi de la Sigismund că vrea să închine țara neamțului. ISPIRESCU, M. V. 35. DLRLC
etimologie:
  • scârbă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.