scarandiví, scarandivésc, vb. IV refl. (înv.) a-i fi greață, scârbă (de ceva sau de cineva); a se îngrețoșa, a se scârbi.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
scarandiví (-vésc, -ít), vb. refl. – A se plictisi, a se dezgusta, a i se urî. – Var. scărăndivi. Sl. skarędovati sę „a urî” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. scarandiv (var. înv. scărăndiv, scarandiu, scărăndăv(ici)os), adj. (delicat, dificil, mofturos); scărăndăvitură, s. f. (înv., dezgust).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink