SCAPUL, scapule, s. n. (Bot.) Tip de tulpină aeriană lungă, terminată cu o inflorescență, cu frunze prinse la noduri și formând o rozetă. – Din fr. scapule.

scapul¹ sm [At: LTR² / Pl: ~e / E: fr scapule] Tip de tulpină aeriană lungă, terminată cu o inflorescență, cu frunze prinse la noduri care formează rozetă.

scapul² sn vz scapulă

SCAPUL, scapule, s. n. (Bot.) Tip de tulpină aeriană lungă, terminată cu o inflorescență, cu frunze prinse la noduri și formând o rozetă. – Din fr. scapule.

SCAPUL¹ s. n. tulpină aeriană lungă, terminată cu o inflorescență, cu frunze prinse la noduri și formând o rozetă. (< fr. scapule)

SCAP, scapi, s. m. (Bot.) Tijă florală de obicei lipsită de frunze; peduncul. – Din fr. scape.

scap sm [At: GRECESCU, FL. 84 / Pl: ~i, ~uri sn / E: fr scape] 1 Tulpină a unei plante. 2 Pețiol al unei plante. 3 Peduncul al unei plante. 4 (Spc) Peduncul floral lipsit de frunze, care se dezvoltă direct din sol. 5 Articol sau segment bazal la antena unor insecte.

SCAP, scapi, s. m. (Bot.) Tijă florală de obicei lipsită de frunze; peduncul. – Din fr. scape.

SCAP s. m. 1. tulpină, pețiol, peduncul al unei plante; peduncul floral, fără frunze, care se dezvoltă direct pe sol. 2. articol, segment bazal la antena unor insecte. (< fr. scape)

SCAPUL¹(O)- elem. „umăr, omoplat”. (< fr. scapul/o/-, cf. lat. scapula)

scapul (tip de tulpină) s. n., pl. scapule

scapul (tip de tulpină) s. n., pl. scapule

scapul s. n., pl. scapule

scap s. m., pl. scapi

SCAPUL-, v. SCAPULO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., afecțiune dureroasă a umărului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a omoplatului.

SCAPULO- „umăr, omoplat”. ◊ L. tz. scapula „umăr, spate” > fr. scapulo-, engl. id., germ. skapulo- > rom. scapulo-. □ ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a omoplatului, fie de coaste, fie de apofizele spinoase.