17 definiții pentru scăpa, șcapă   conjugări / declinări

SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (din- tr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. și tranz. A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde pe cineva care s-a smuls din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile prin care era imobilizat etc. 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fară voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ◊ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ◊ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuși momentan să-și amintească de... 8. Refl. A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. – Lat. *excappare.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. și tranz. A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde (fiindcă a fugit smulgându-se din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile în care era legat etc.). 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ◊ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ◊ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuși momentan să-și amintească de... 8. Refl. A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. – Lat. *excappare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

scăpá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 scápă; conj. prez. 3 să scápe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂPÁ vb. 1. v. desprinde. 2. v. cădea. 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mântui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. v. elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. v. ieși. 6. v. libera. 7. v. evada. 8. v. scoate. 9. v. scutura. 10. v. descotorosi. 11. v. debarasa. 12. a se achita. (A ~ de o mare obligație.) 13. v. dezbăra. 14. v. sustrage. 15. v. pierde. 16. v. omite. 17. v. strecura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂPÁ vb. v. ajunge, intenționa, plănui, proiecta, veni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SCĂPÁ scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lăsa involuntar să cadă din mână. ◊ ~ din mână (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigură. ~ hățurile din mână, a pierde inițiativa într-o acțiune. 2) A lăsa din neatenție să iasă de sub control. ~ mieii din țarc. 3) A lăsa să se ducă fără a fi folosit; a nu reuși să prindă. ~ terenul. ~ momentul.~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a ține sub continuă observație. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situație complicată; a salva; a izbăvi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reuși să se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbăra. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viața (sau cu zile) a-și salva viața dintr-o mare primejdie; a supraviețui. ~ ca prin minune a scăpa într-un mod de necrezut. 2) A ieși din câmpul vizual sau din memorie. Titlul cărții îmi scapă. /<lat. excappare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SCĂPÁ mă scap intranz. A nu se putea stăpâni (să nu facă ori să nu spună ceva). ~ cu vorba. /<lat. excappare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scăpá vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 sg. și pl. scápă; conj. prez. 3 sg. și pl. scápe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șcápă, șcápe, s.f. (reg.) vită slabă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

scăpá (-ap, -át), vb.1. A se elibera, a evada. – 2. A scuti, a descărca. – 3. A spune ceva, din greșeală. – 4. A evita, a eluda. – 5. A lăsa, a se elibera de o persoană sau de o obligație sau obicei. – 6. A nu împlini, a nu reuși ceva. – 7. (Refl., înv.) A pierde, a înceta să cîștigi. – 8. (Refl.) A aluneca, a lăsa să se ducă. – 9. (Refl.) A comite o greșeală, a greși. – 10. (Refl., fam.) A se murdări, a face pe el. – Mr. ascap, ascăpare, megl. scap, scăpari. Lat. excappāre (Diez, I, 368; Pușcariu 1542; REW 2952), cf. it. scappare, prov., cat., sp., port. escapar, fr. échapper. Din rom. provin rut. skapaty (Candrea, Elemente, 408), mag. szkepál (Edelspacher 22).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

scăpà v. (activ) 1. a trage din nevoie, a libera: n´am putut scăpa nimic, l’am scăpat de moarte; 2. a lăsa să cază, să treacă: a scăpa un lucru din mână; fig. a scăpa vorba; 3. a pierde: a scăpa trenul. ║ (neutru) 1. a ieși din pericol, a fi prezervat: de ce se teme omul, nu scapă; 2. a se desface: a scăpa de datorii; 3. a fugi: hoții au scăpat; 4. a ieși din memorie: această vorbă îmi scapă; 5. a evita: a scăpa de moarte. [Lat. *EXCAPPARE, a lepăda mantaua, de unde noțiunea de liberare].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

scap și scăp, a scăpá v. tr. (lat. * ex-cappare, d. cappa, manta cu glugă, adică, „a ĭeși din manta, a scăpa”; it. scappare, pv. sp. pg. scapar, fr. échapper. D. rom. vine rut. skapaty. V. capelă). Liberez, salvez, mîntuĭesc, zmulg din pericul; șĭ-a scăpat copiiĭ din incendiŭ, l-a scăpat de (saŭ de la) moarte, l-a scăpat de boală și de sărăcie. Nu pot să maĭ țin, țin răŭ în cît îmĭ cade din mînă saŭ fuge: a scăpa paharu, calu, hoțu, (fig.) vorba. Perd, nu apuc: a scăpa trenu, hoțu, ocaziunea. V intr. Rămîn neatins (nevătămat), nu-s lovit de pericul: a scăpa de moarte, de faliment, de amendă, de războĭ, de boală (fie că m’a apucat războĭu saŭ boala, fie că numaĭ m’a amenințat). Mă liberez din, mă desfac de, fug, evadez: a scăpa de datoriĭ, de grijĭ, din războĭ, din închisoare, din grajd, din lanțurĭ, de supt pază. Uĭt, nu pot prinde cu memoria (după fr.): o vorbă, un nume care îmĭ scapă. V. refl. Mă desfac, mă liberez: m’am scăpat de grijĭ, ni pot să mă scap de acest cerșitor. Cad (cînd mă țin agățat): m’am scăpat, dar n’am căzut răŭ. Nu-mĭ maĭ pot ținea (urina): copilu s’a scăpat în pat. A scăpa teafăr, a rămînea nevătămat. A scăpa ușor saŭ ĭeftin, a ĭeși cu puțină pagubă dintr’un pericul. A scăpa cu fața curată, a ĭeși necompromis dintr’o afacere. A scăpa din vedere, a trece cu vederea, a omite, a uĭta. Trans. Bucov. Nu-mĭ scapă a, n’am gust să.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

scăp V. scap.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a scăpa basma curată expr. a ieși cu bine dintr-o încurcătură / dintr-o situație dificilă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a scăpa laba expr. (intl.) a băga mâna în buzunarul cuiva.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a scăpa la găteală expr. a scăpa laba.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

scăpa, scap v. r. 1. a simți imperios nevoia de urinare sau defecare. 2. (d. bărbați) a avea ejaculare precoce. 3. a deconspira fără voie un secret.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink