scandelă¹ sf [At: GLOSAR REG. / Pl: ~le / E: ns cf scădea] (Reg) Scăzământ aplicat cantității de grâu dat la trior.

scándelă, -ălă și -álă f., pl. e (vsl. skandalŭ, skandĭelŭ, d. gr. skándalon, inf. de candelă. V. scandal). Vechĭ. Supărare, neplăcere, sminteală. Peatra scandeleĭ, pedică neprevăzută, prilej de a greși, peatră de încercare a cuĭva. Azĭ. Btș. Mĭ-e scandel (n.), mĭ-e de șanț, îs contrariat, mĭ-e oare cum, îmĭ pare cĭudat. V. săblaznă și mehenghĭ.

scandelă, scandele, s.f. (reg.) scăzământ aplicat cantității de grâu dat la trior.