scandră sf [At: SCRIBAN, D. / V: ~dară, ~dură / E: ns cf slv скарѧдиѥ, „murdărie”] 1 (Mol; Buc; îe) A-i fi ~ (sau scandură) A-i fi silă de ... 2 (Îae) A ezita să ...

* scándră f. (vsl. skarendiĭe, uricĭune. V. scarandiv). Nord. Mĭ-e scandră, mĭ-e scîrbă, mĭ-e greață, îs dezgustat. – Și scándară și scándură.

scandară sf vz scandră

scandură sf vz scandră

scandră s.f. (reg.; în expr.) a-i fi scandră = a-i fi scârbă, greață, silă (de ceva); a se sfii, a se rușina (să).